Abu al Ola

Sufletul slab

2011-10-17T16:53:00.003+03:00

Sufletul slab, piatra in gat sau sufocare completa... mereu se pling oamenii de aceste semne, venind si cautand o iesire din intunericul sufletului lor... de ce ?

Un tata nu ii suporta pe copiii lui...

Mama nu inghite sa stea de vorba cu trandafirii vietii ei (copiii ei)

Fata nu comunica cu mama ei si ii place sa vorbeasca cu cei din afara familiei ei...

Timpul se scurge neconsumat benefic...

Probleme peste probleme...

Luand in consederatie toate acestea si cautand o solutie ...unii cauta rezolvari prin vrajitorii si altii cauta prin psiholgi , altii prin diferite metode departe de a fi benefice....

Daca ne gandim bine si ne intoarcem la temelia credintei noastre o sa stim clar ca bucuria si tristetea depind de legatura noastra cu creatorul nostru. Fiecrare dintre noi spune ca este in legaturpaermanenta cu creatorul sau, insa nu stie ce inseamna legatura cu Allah.

A face rugaciune nu inseamna ca esti in legatura cu Allah...

A tine post nu inseamna ca esti in legatura cu Allah...

A te duce la pelerinaj nu inseamna ca esti in legatura cu Allah...

A plati zakatul (dania) nu inseamna ca esti in legatura cu Allah...

A cunoaste ceva din islam nu inseamna ca esti in legatura cu Allah

Ce inseamna legatura cu Allah?

Este o stare in speciala pe care o intelegi din aceasta realtare:

"Jur pe maretia Mea si superioritatea Mea ca oricarui rob care a pus mai presus vointa Mea fata de vointa lui, Eu o sa reduc grija lui, inmultesc averea lui si scot saracia din interiorul lui si pun bogatia in fata ochilor lui."

Aici este clar. Este vorba de vointa noastra care vine dupa vointa lui Allah, de o vointa pe care o modelam dupa ceea ce ii place lui Allah, ceea ce Allah doreste de la oameni. Viata noastra este pentru Allah si in tot ceea ce facem, indiferent ca studiem, mergem la servici, iesim cu prietenii, ne relaxam in propriile case, petrecem timpul cu familia, ii ajutam pe altii, relationam cu rudele noastre, in toate acestea avem la baza principiile islamice, ne castigam traiul prin mijloace permise, suntem corecti la locul de munca, suntem iubitori in familie, mereu alaturi de prietenii si rudele noastre la nevoie. Niciodata Allah nu dispare de pe buzele noastre, din vorba noastra, din sufletul nostru. Prin tot ceea ce fac, islamul este cunoscut celorlalti, dupa cum eu aleg sa il practic. Inseamna ca pe unde mergi tu, oamenii vad si islamul prin tine. Oare este usor? Cu siguranta nu. Nu este usor sa fii mereu atent la comportament, sa te opresti si sa iti analizezi actiunile, sa verifici daca ele sunt pe placul lui Allah, sunt facute cu intentie pentru Allah. Chiar si atunci cand vezi in fata ta un singur om, pe acela trebuie sa il iubesti de dragul lui Allah, nu de dragul realizarilor acelui om, de dragul beneficiilor care ti le-a adus sau ti le poate aduce in viitor.

Sa ajungem la Allah este un drum. Acest drum nu este greu, dar noi il ingreunam, ingreunam sosirea la Allah. Este oare usor sa iei decizia de a merge mereu pe acest drum?

Pacatele construiesc un perete, o bariera. Pacatul este cel care impiedica sosirea, mandria, orgoliul, barfele, ura si tradarea impreuna ne opresc de la a ajunge acolo unde ne-am propus, aproape de Allah. A ajunge aproape de Allah este o dorinta pentru multi musulmani, dar nu este si un scop. Atunci cand ajunge realitate si scop, drumul se usureaza si calea devine clara.

Cand plangi ca ai pierdut o rugaciune, timpul ei s-a terminat si tu nu ai reusit sa o faci, atunci sosirea este apropiata... Cand plangi cand vezi ca un musulman sau o musulmana nu practica islamul, sosirea este apropiata.

Ce inseamna sosire? Atunci cand gandirea, vazul, auzul, gustul sunt orientate dupa dorinta lui Allah, nu dupa propriile capricii, atunci esti aproape de Allah. Ai ajuns aproape de El? Nu este greu, incearca! Daca tu depui un efort de a te apropia de Allah, El te va ajuta si iti fac usura faptele bune. Sa ne rugam cu totii sa fim dintre supusii sinceri ai lui Allah

Sura al Qiyamah

2011-10-03T02:05:00.000+03:00

Fiul meu, Muhammad, recita sura Al-Qiyamah:

Sura Al Inshiqaq

2011-10-03T02:01:00.000+03:00

Fiul meu, Muhammad, recita sura Al-Inshiqaq:

Cei trei Abdullah

2011-02-14T10:47:00.011+02:00

Se spune că trăia odată un trib căruia i se spunea Bani Arāfa, din pricină că membrii săi erau cunoscuţi şi faimoşi pentru ştiinţa, cunoştinţele pe care le aveau şi pentru isteţimea deosebită. Cel mai faimos în tot tribul era un om în vârstă şi înţelept în aşa măsură, încât chiar şi chipul său radia lumina ştiinţei. Şeikhul acesta avea trei băieţi cărora le dăduse acelaşi nume – Abdullah, aceasta pentru că înţelepciunea nu-L cunoaşte decât pe Allah.

Timpul a trecut şi a venit şi ceasul din urmă al acestui şeikh care şi-a dat suflarea. Bătrânul lăsase un testament pentru fiii săi şi scrisese: „Abdullah moşteneşte, Abdullah nu moşteneşte, Abdullah moşteneşte”. Văzând şi citind testamentul, cei trei fraţi s-au trezit într-o mare încurcătură, pentru că nu ştiau care dintre ei va fi cel care nu moştenea nimic. Doi dintre ei moşteneau cu siguranţă, dar al treilea nu primea nimic conform testamentului. Pentru că pe toţi trei îi chema Abdullah, au hotărât să-şi caute dreptatea la un qadi (judecător) cunoscut pentru ştiinţa şi pentru marea înţelepciune de care dădea dovadă. Omul locuia într-un sat îndepărtat, dar cei trei fraţi au hotărât să se ducă la el. Pe drum au întâlnit un om care părea a căuta ceva şi care i-a întrebat:

- N-aţi văzut cumva o cămilă?

Iar primul Abdullah i-a spus:

- E chioară?

- Da.

Al doilea Abdullah a întrebat, la rândul său:

- Are coada tăiată?

- Da.

A întrebat şi al treilea Abdullah:

- E şchioapă?

- Da.

Omul care-şi căuta cămila se gândi că acei călători văzuseră cămila în drumul lor, pentru că o descriseseră întocmai, şi, bucuros, a grăit:

- Aţi văzut-o?

- Nu, n-am văzut-o.

Omul s-a mirat. Cum să n-o fi văzut? Atunci cum de au descris-o întocmai?

- Cu siguranţă aţi furat-o, altfel cum aţi fi ştiut aşa de bine cum arată?

Cei trei tineri au răspuns într-un glas:

- N-am furat-o, jurăm pe Allah!

A zis omul:

- Am să merg la judecător să mă plâng!

- Păi şi noi tot la el ne ducem. Haide cu noi.

Au pornit împreună spre judecător şi, odată ajunşi, şi-a spus fiecare păsul, după care omul dreptăţii le-a zis:

- Acum mergeţi şi odihniţi-vă, căci probabil sunteţi obosiţi de pe drum.

Apoi i-a poruncit slugii sale să le pregătească celor patru de mâncare, iar unui alt servitor i-a poruncit să fie cu ochii pe ei câtă vreme vor sta la masă. În timp ce aceştia mâncau, s-au întâmplat cele care urmează:

Abdullah întâiul a spus:

- Femeia care ne-a pregătit masa a rămas grea.

Al doilea Abdullah a spus:

- Carnea pe care o mâncăm acum nu e carne de capră, ci carne de câine.

Al treilea Abdullah:

- Judecătorul ăsta s-a născut din păcat. E din flori.

Sluga pusă să îi păzească a auzit toate cuvintele pe care le grăiseră cei trei Abdullah.

A doua zi judecătorul l-a întrebat pe slujitor despre cele ce vorbiseră şi făcuseră în timpul mesei cei trei Abdallah şi omul care-şi pierduse cămila. Iar sluga a povestit zicând:

- Unul dintre ei a spus că femeia care le-a fiert mâncarea este însărcinată.

Atunci judecătorul s-a dus la femeia aceea s-o întrebe dacă într-adevăr este însărcinată sau nu. Într-un târziu, femeia, care la început nu şi-a recunoscut sarcina, a cedat insistenţelor judecătorului, confirmând spusele acestuia.

Apoi înţeleptul judecător s-a întors la slugă, întrebând ce anume a zis celălalt Abdullah, iar slujitorul i-a povestit:

- Celălalt a zis că, la prânz, carnea pe care au mâncat-o nu a fost de capră, ci de câine.

Înţeleptul a mers atunci la măcelar şi l-a întrebat ce a tăiat pentru prânz. Măcelarul i-a răspuns că tăiase o capră. Omul ştia că măcelarul minte şi a insistat până când acesta a recunoscut adevărul şi anume că, într-adevăr, a tăiat un câine, pentru că nu a găsit nici oi, nici capre pe care să le sacrifice. Judecătorul a fost foarte mirat cum de au ştiut tinerii ce mănâncă, pentru că nu văzuseră carnea animalului decât atunci când le-a fost servită la masă.

S-a întors din nou la slujitor, cu mintea plină de întrebări.

- Ce au mai spus cei trei?

A răspuns sluga:

- N-au mai spus nimic, stăpâne.

Slujitorul era cam stingherit şi se citea aceasta pe chipul lui, astfel încât judecătorul nu i-a dat crezare şi a insistat pentru a-l face să spună adevărul întreg. Într-un sfârşit a recunoscut:

- Stăpâne, cel de al treilea Abdullah a zis despre tine că eşti născut din păcat.

Judecătorul era zdrobit şi, după îndelungată cugetare, a hotărât să se ducă la mama lui ca s-o întrebe cine este tatăl lui adevărat. Mai întâi mama s-a speriat, surprinsă de întrebare, şi, mai ales, înfricoşată de răspunsul care trebuia dat. Îi era frică de adevăr. A spus ea:

- Tu eşti copilul meu şi porţi numele tatălui tău.

Numai că acel judecător, fiind foarte înţelept şi isteţ, nu a dat prea multă crezare spuselor mamei sale şi a repetat întrebarea, iar răspunsurile femeii erau altele de fiecare dată. Au plâns mult amândoi, dar judecătorul nu şi-a uitat dorinţa de a şti adevărul-adevărat; în cele din urmă mama a răspuns dorinţei fiului său, recunoscând că acesta fusese făcut cu un alt bărbat. Judecătorul a fost cuprins de o tulburare puternică. Adică cum să fie el un bastard, un copil din flori… Iar întrebarea şi mai chinuitoare era aceasta: cum au ştiut cei trei tineri că el este copil din flori?

Apoi i-a adunat pe toţi cei trei Abdullah şi pe stăpânul cămilei pierdute ca să judece în legătură cu cele scrise în testament, precum şi cazul cămilei. L-a întrebat pe primul Abdullah:

- Cum ai ştiut că acea cămilă e chioară?

- Fiindcă o cămilă chioară mănâncă, de obicei, dinspre partea ochiului sănătos şi nu se atinge de fânul pus în partea ochiului vătămat. Iar în locul în care cămila a dispărut, am văzut urmele fânului mâncat pe o singură parte şi am înţeles că acel animal era chior.

Judecătorul l-a întrebat pe cel de al doilea Abdullah:

- Cum de ai ştiut că e scurtată coada cămilei?

- Cămila sănătoasă are obiceiul ca, atunci când se balegă, să îşi mişte coada în stânga şi în dreapta, împrăştiind balega pe pământ. Iar pe locul unde cămila îşi făcuse nevoile nu am văzut nimic din toate acestea; excrementele ei erau grămadă, la un loc. Aşa am înţeles că are coada scurtată.

În sfârşit, judecătorul l-a întrebat şi pe ultimul Abdullah:

- Cum ai ştiut că acea cămilă e şchioapă?

- Am văzut urma copitelor pe pământ şi aşa am priceput că e şchioapă.

După ce i-a ascultat pe toţi cei trei Abdullah, judecătorul s-a convins de adevărul celor spuse de ei şi i-a zis stăpânului cămilei să se ducă la treaba lui.

Când acesta a plecat, judecătorul i-a întrebat pe cei trei:

- Dar cum aţi ştiut că femeia care v-a pregătit mâncarea purta un copil în pântec?

A răspuns primul Abdullah:

- Am ştiut pentru că lipia pusă pe masă era mai groasă pe o parte şi mai subţire pe cealaltă parte. Iar aşa ceva nu se poate petrece decât dacă ceva anume împiedică femeia să ajungă la pâine. Acest ceva ce o împiedica era chiar sarcina sa. Aşa am ştiut că femeia este însărcinată.

După aceasta judecătorul l-a întrebat pe cel de al doilea Abdullah:

- Cum ai aflat că acea carne ce v-a fost servită la masa de prânz a fost carne de câine?

Iar acest Abdullah a răspuns:

- Carnea de oaie, de capră, de cămilă şi de vacă au un rost şi o rânduială a lor, după cum urmează: grăsime, apoi carne, apoi os. Pe când carnea câinelui este diferită: carne, apoi grăsime şi apoi os. Aşa am ştiut că e carne de câine.

A venit rândul celui de al treilea Abdullah. Judecătorul aştepta nerăbdător clipa aceasta şi a întrebat uimit:

- Cum ai ştiut că eu sunt un copil din flori?

Iar Abdullah al treilea i-a răspuns:

- Pentru că i-ai poruncit unei slugi să fie iscoadă şi să stea cu ochii pe noi. Iar aceste îndeletniciri le au cei care s-au născut din flori.

Judecătorul a grăit următoarele:

- Pe copilul din flori nu-l poate recunoaşte decât un copil din flori.

Apoi a adăugat:

- Aşadar, tu eşti cel care nu vei moşteni nimic din testamentul tatălui tău, pentru că tu eşti copil din flori.

Credinta in Allah

2010-05-15T20:32:00.003+03:00

Credinţa in Allah Preaînaltul este complexă şi priveşte multe aspecte. Daca ar fi să analizăm toate versetele si relatările Profetului Muhammad (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) în care se vorbeşte despre credinţă, ne-am angaja la un studiu foarte îndelungat. Cu fiecare verset, cu fiecare hadith adaugăm un nou aspect al credinţei. Eu am ales aici o singură relatare şi cu voia lui Allah voi continua în alte articole acest subiect.

«Credinţa unui rob al lui Allah nu va fi adevărată decât atunci când inima lui va fi dreaptă, iar inima lui nu va fi dreaptă decât atunci când limba lui va fi dreaptă şi un om va intra în Paradis doar dacă nu va provoca nici un rău vecinului său.»

Sensul acestui hadis:

Credinţa în Allah Atotputernicul şi Preamăritul nu este deplină decât atunci când musulmanul ştie ce înseamnă credinţa, iar credinţa înseamnă să-ţi ghidezi vorbele şi faptele după preceptele islamului.

Credinţa înseamnă să ne îndeplinim îndatoririle şi să abandonăm lucrurile interzise.

Credinţa înseamnă ascultare şi supunere desăvârşită faţă de Allah Preaînaltul, fără intervenţia opiniei personale sau consideraţii formale.

Credinţa înseamnă încredere şi acord absolut, considerarea lui Allah drept Stăpân şi Creator, considerarea tuturor profeţilor drept trimişi ai lui Allah, credinţa în cărţile divine adevărate, nedeformate, credinţa şi încrederea în îngerii cei evlavioşi, credinţa în destin şi în soartă – bună sau rea – fără împotrivire faţă de nici o încercare şi fără dezaprobarea oricărui destin sau împotrivire faţă de ceea ce voieşte Allah în legătură cu neîndeplinirea cererilor pe care omul le adresează Creatorului său, căci Allah Atotputernicul şi Preamăritul a amânat răspunsul la aceste cereri, fie pentru a-l încerca pe om şi a vedea dacă el poate să rabde sau este neputincios, fie pentru ispăşirea păcatelor sale sau Allah Preamăritul şi Atotputernicul a amânat acest răspuns până în Ziua de Apoi, când va avea parte de izbăvirea lui Allah.

De aceea s-a relatat că un rob al lui Allah va învia în Ziua de Apoi şi va vedea munţi de fapte bune, daruri şi atunci va zice el: „Doamne, pentru ce am parte de aceşti munţi de bunătăţi, de vreme ce eu nu am împlinit aceste fapte bune?”, iar Allah Preamăritul îi va răspunde lui: „Dar oare nu m-ai chemat tu pe Mine în cutare zi, la cutare ceas, în cutare loc şi aşa mai departe?” Şi Îi va răspunde el: „Ba da, Doamne.” Şi atunci Allah Preamăritul şi Preaînaltul îi va spune lui: „Eu ţi le-am adunat pentru această Zi.” Şi robul va spune: „Ce bine ar fi fost dacă tu nu ai fi răspuns la cererile mele niciodată!”

Robul a vrut să spună prin aceste vorbe că el ar fi vrut ca Allah Preaînaltul şi Preamăritul să nu-i fi răspuns la nici o cerere, dar aceasta este binefacerea lui Allah pentru robii Săi. Mintea Omului este prea mărginită pentru a înţelege pe deplin ce se urmăreşte prin încercare, închipuindu-şi că el este singurul avut în vedere prin aceasta. El nu-şi dă seama că tot ceea ce i se întâmplă lui este spre binele lui. De ce? Fiindcă Allah este cel care a ales această alternativă, iar Allah nu voieşte să-i nedreptăţească pe robii săi, aşa după cum a grăit:

„…pentru că Allah nu este nedrept cu robii [Săi].” (Sura Al-’Imran: 182)

„Allah nu este nedrept [faţă de nimeni], nici cât greutatea unui grăunte de praf, iar dacă este o binefacere, El o înmulţeşte şi dă din partea Sa răsplată mare.” (Sura An-Nisa’: 40)

„Căci Allah doară nu este nedrept cu robii Săi!” (Sura Al-’Anfal: 51)

„…căci Allah nu este nedrept faţă de robi!” (Sura Al-Hajj: 10)

„Domnul tău nu este nedrept cu robii Săi.” (Sura Fussilat: 46)

Allah nu a creat făpturile pentru a le nimici, dar a ales dintre ele unele pentru a le încerca şi se uită dacă acestea sunt în stare să rabde, sporindu-le răsplata, sau dacă se împotrivesc şi în acest caz se abat asupra lor păcatul şi pedeapsa. Şi dacă este deplină credinţa omului, atunci îl întreabă pe el: Cum stai cu limba ta? Îţi struneşti limba pentru a nu te amesteca în treburile altora, pentru a nu-i ofensa pe ceilalţi cu ea? Aşadar, ce ţi-a oferit ţie această credinţă, dacă tu nu te poţi abţine de la ofensarea celorlalţi? Credinţa este un fort pentru apărarea limbii. Dacă limba nu rămâne în limitele respectului şi bunei cuviinţe şi răneşte sentimentele celorlalţi oameni, atunci lumea începe să se ferească de acel om şi atunci vom şti că de fapt credinţa omului este neadevărată şi că nu va fi acceptată de Allah.

Pomeniti-Ma si va voi pomeni

2010-05-14T03:35:00.004+03:00

Musulmanul are nevoie în viaţa sa cotidiană, atât în cea publică, cât şi în cea privată, de familie, de tovărăşia lui Allah, de apărarea Lui şi de protecţia Lui. Această tovărăşie şi această protecţie divină nu vin fără a fi cerute, fără asigurarea celor necesare lor şi ascultarea cuvintelor lui Allah Preaînaltul:

„Pomeniţi-mă şi vă voi pomeni.”

Priviţi la această expresie divină, minunată, vă voi pomeni! Uimitor nu este faptul că noi îl pomenim pe Allah, ci uimitor este faptul că Allah, Creatorul cerurilor şi pământului, te pomeneşte pe tine.

Citeşte şi reflectă la acest hadis uimitor:

„Dacă robul Meu Mă va pomeni în sufletul lui, îl voi pomeni şi Eu în sufletul Meu, dacă Mă va pomeni în faţa oamenilor, îl voi pomeni şi Eu în faţa unor oameni mai buni decât ai lui, şi dacă îl voi pomeni pe robul Meu (aici este minunea), voi fi urechea lui cu care el aude, ochiul lui cu care vede, mâna lui cu care loveşte şi piciorul lui cu care merge.”

Allahu Akbar! Mărire lui Allah! Allah este urechea cu care tu auzi.

Ce înseamnă asta? Allah îţi va apăra auzul şi nu vei auzi decât lucrurile bune, Allah îţi va apăra auzul şi te vei întări în supunere ca urmare a ascultării a tot ceea ce este bun, înseamnă că te va menţine sănătos.

La fel stau lucrurile şi cu vederea, cu ochii tăi. Tu nu vei vedea cu ei decât lucrurile permise şi nu vei simţi nici o plăcere la vederea a ceva interzis (haram), ci te vei gândi la făpturile lui Allah Atotputernicul, la cerul care a fost ridicat, la munţii care au fost înălţaţi, la modul în care este apărat pământul care se roteşte, la echilibrul lui, la felul cum a fost întins pământul, cum au fost săpate fluviile şi mările pline cu apă, la minunile Creatorului.

La fel stau lucrurile şi în privinţa mâinii, care nu se va întinde spre lucrurile oprite (haram) şi nu va lua pentru a te hrăni decât ceea ce este permis (halal), pentru că omul va deveni puternic şi va putea suporta foamea şi dificultăţile vieţii, dar nu-i va putea apăra de focul Infernului pe aceia care au mâncat drepturile altora.

S-a relatat că o femeie i-ar fi zis bărbatului ei în clipa când a plecat la lucru: „Soţul meu, să fii cu frică de Allah şi să nu mănânci decât ceea ce este permis (halal), căci noi suntem cu putere asupra focului din această lume, dar nu avem nici o putere asupra focului din Lumea de Apoi.”

S-a transmis că imamul Ali (Allah fie mulţumit de el!) s-a dus la fratele său Aqyl să-i ceara nişte bani. Imamul Ali i-a zis: „Vino după rugăciunea de seara!” Şi când Aqyl a revenit i-a zis: „Aqyl, bagă-ţi mâna în casa asta cu bani (imamul Ali pregătise între timp nişte jăratec şi-l pusese în această casă)!” Şi când Aqyl a vârât mâna, l-a ars focul aşa de tare, încât a leşinat. Când şi-a revenit, imamul Ali l-a sfătuit, zicându-i: „Aqyl, să ştii că în Ziua de Apoi se va întinde o punte peste focul Gheenei pentru aceia care au mâncat banii oamenilor pe nedrept.”

Imamul Ali ne învaţă prin această pildă că şi dacă a fost emir al credincioşilor, nici el şi nici familia lui nu au avut dreptul să ia bani din trezoreria musulmanilor decât pe drept. Slavă lui Allah! Allahu Akbar!

Ce auzim noi că se întâmplă în magazinele din Bucureşti şi din alte oraşe:

- dispute aprinse,

- conflicte,

- uzurparea drepturilor altora,

- speculaţii comerciale şi aşa mai departe...

„Şi piciorul lui cu care merge...”

Adică acea persoană va reuşi în viaţă, în activitatea sa, fiindcă picioarele ei nu o vor conduce decât către ceea ce este bun. Aşadar, pomenirea lui Allah te va apăra de multe probleme şi de rău. Omul, fireşte, are nevoie să fie apărat de Allah în fiecare clipă din viaţa sa. Iată, frate cititor şi soră cititoare, câteva moduri de a-l pomeni pe Allah, pe care dacă omul le invocă este păzit de rău.

Rostirea expresiei Bismillah /În numele lui Allah

2010-05-12T19:38:00.004+03:00

Rostirea expresiei Bismillah /În numele lui Allah

Înainte de a începe orice acţiune credinciosul musulman trebuie să spună Bismillah; această expresie se rosteşte înainte de a începe să mâncăm, când ieşim sau intrăm în casă, înainte de a intra în sala de examen, înainte a adormi.

Bismillah te apără de Satana; dacă rosteşti această expresie, el nu va bea, nu va mânca şi nici nu va dormi cu tine.

Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

„Când omul intră în casă şi-L pomeneşte pe Allah la intrare şi când mănâncă, diavolul va zice: «Nu pot să înnoptez şi să mănânc la voi.» Dar dacă intră fără a-l pomeni pe Allah, atunci diavolul va zice: «Am un loc unde să înnoptez.»

Iar dacă nu-l pomeneşti pe Allah înainte de a mânca, diavolul va spune: «Am obţinut şi loc de înnoptare.» Iar dacă nu-l pomeneşte pe Allah, înainte de a mânca, diavolul va zice: «Am obţinut şi loc de înnoptare şi mâncare.»” (relatat de Muslim)

S-a relatat că Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Orice lucru important care nu începe cu bismillah nu este binecuvântat.” (An Nawawi, Despre pomeniri în salat)

În expresia Bismillah se află apărarea de diavol şi protejarea de răul pe care ni l-ar putea face.

Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: Un paravan între ochii jinilor şi ruşinea oamenilor, atunci când omul intră la baie, sunt cuvintele bismillah. (relatat de At- Tirmizi şi Al-Albani)

Efectul expresiei bismillah

Când Khalid ibn al-Walid (Allah fie mulţumit de el!) a intrat în Hirah, i-au zis:

„Fii cu băgare de seamă să nu-ţi pună străinii otravă în ceea ce bei.” El a răspuns: „Da-ţi-mi-o!” Şi a luat paharul în mână şi a zis „Bismillah!” şi a băut conţinutul şi nu i s-a întâmplat nimic rău.

O învăţătură importantă

Acesta este meritul expresiei Bismillah şi binecuvântarea ei.

Fiecare dintre noi trebuie să se obişnuiască pe sine să spună bismillah şi să-i înveţe pe copiii lui şi pe ceilalţi membri ai familiei lui. Printre pomenirile şi versetele care-l apără pe musulman de rău se numără versetul Tronului, care trebuie rostit o dată dimineaţa, o dată seara, o dată la culcare şi după împlinirea îndatoririlor religioase.

Printre efectele verificate ale acestui lucru se numără următoarea situaţie:

„S-a relatat că Abu Hurairah (Allah fie mulţumit de el!) a spus:

«Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) m-a însărcinat cu păstrarea daniei din luna Ramadan (sadaqatul fitr). Cineva a venit la mine şi a luat din mâncare. Acesta a venit de mai multe ori şi mâncarea s-a împuţinat. Cel care venea era diavolul.»”

O comoara pretioasa

2010-04-11T09:45:00.001+03:00

Nu există forţă şi putere decât la Allah / La hawla wa la quwwata illa billah

Deseori repetăm această rugă şi buzele noastre o rostesc, dar noi nu-i cunoaştem sensul şi nu ne dăm seama cât de importantă e. Profetul Muhammad (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a susţinut că această rugă este o comoară a Paradisului. Abu Musa al Aşari (Allah să fie mulţumit de el) a relatat: „Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) mi-a spus:

«Vrei să te călăuzesc către una din comorile Raiului?» I-am răspuns: «Da, Trimis al lui Allah!» Atunci mi-a zis: «La hawla wa la quwwata illa billah / Nu există forţă şi putere decât la Allah.»”

Haideţi să cunoaştem această comoară preţioasă! Ibn Rajab al Handbali (Allah fie milostiv cu el!) spune în comentariul său asupra acestei comori a Paradisului: „Nu există forţă şi putere decât la Allah. Aceasta înseamnă că robul nu poate trece de la o stare la alta şi nu are puterea de a face acest lucru decât cu ajutorul lui Allah.”

De aceea frate şi soră întru Allah, robul nu poate trece de la umilinţă la tărie decât cu ajutorul lui Allah şi nu există forţă decât de la Allah, adică nu eşti ajutat în această lume trecătoare decât de Allah.

Nu există trecere de la nesupunere la supunere decât prin Allah şi nu te ajută în această trecere decât Allah. Nu există trecere de la boală la tămăduire decât prin Allah şi nu te va ajuta în această trecere decât Allah. Nu există trecere de la sărăcie la bogăţie decât prin Allah şi nu te va ajuta în această trecere decât Allah. Nu există trecere de la eşec la succes decât prin Allah şi nu te va ajuta în această trecere decât Allah. Nu există trecere de la înfrângere la victorie decât prin Allah şi nu te va ajuta în această trecere decât Allah. Dacă te va obosi umilinţa pentru altcineva decât pentru Allah, repetă tot mai des expresia „Nu există forţă şi putere decât la Allah.”

Ţine ascuns acest sens în inima ta, îndeosebi în timpul rostirii acestei pomeniri. Compară această trecere de la nesupunere la supunere, trecerea de la boală la tămăduire, trecerea de la sărăcie la bogăţie, trecerea de la celibat la căsătorie, trecerea de la eşec la succes, trecerea de la înfrângere la victorie. Compară cu aceasta, de asemenea, orice lucru care te interesează, repetând mereu „Nu există forţă şi putere decât la Allah / La hawla wa la quwwata illa billah”, ţinând ascuns în inima ta acest sens menţionat mai sus şi întotdeauna fă-l să se sincronizeze cu limba ta.

Allah este cel la care găsim ajutor

Şi pe El trebuie să ne bizuim

Şi nu există forţă şi tărie în afară de Allah

Şi câtă nevoie are naţiunea noastră astăzi de această comoară preţioasă!

Consecintele pacatelor

2010-03-30T10:36:00.001+03:00

Igiena orala in cultura musulmanului

2010-03-23T12:40:00.001+02:00

Rugaciunea - Intalnirea cu Allah

2010-03-23T11:22:00.002+02:00

Rugăciunea nu poate să fie abandonată nici chiar de către omul sărac, bolnav în aşternut sau paralizat (Allah să le dea adăpost şi sănătate!). Chiar şi în caz de boală severă cel bolnav se va ruga fie ridicat, fie aşezat sau întins, prin semne sau chiar prin mişcarea ochilor. De ce? Datorită importanţei rugăciunii în Islam. De ce toate acestea? Ştiţi, oare, de ce avem această îndatorire? Pentru că rugăciunea este marea întâlnire dintre tine şi Creatorul tău.

Ce ai face, bunăoară, dacă un şef de stat te-ar chema la o întâlnire? Desigur că vei face imposibilul pentru a răspunde acestei invitaţii: mai întâi vei merge la cel mai bun magazin care vinde îmbrăcăminte, chiar dacă eşti sărac, sau vei împrumuta bani ori vei închiria un costum potrivit pentru întâlnire. Apoi vei cumpăra parfumuri, te vei aranja şi vei merge la întâlnire cu cea mai plăcută înfăţişare, luând seama să fii punctual, plecând mai devreme ca să eviţi traficul aglomerat şi orice întârziere neprevăzută.

Vreau să întreb: cine este cel mai mare şi mai slăvit? Allah Creatorul sau preşedintele care a fost creat? Allah, desigur, Cel care ţi-a dat viaţă ţie şi altor semeni ai tăi, Cel care ţi-a dat cele de trebuinţă traiului, care a făcut pentru tine universul şi ţi-a cerut, în schimb, să vii la întâlnire cu El de cinci ori pe zi. Vedeţi cât de generos este Allah? Poate preşedintele va sta împreună cu tine doar câteva minute sau îl va trimite la întâlnire pe secretarul său. Dar între tine şi Creator nu există niciun paravan, nici traducător, ci doar apa abluţiunii şi nu trebuie decât să te îndrepţi către Locul sfânt (qibla), să rosteşti cuvintele „Allah este mare” (Allahu Akbar), să Îl chemi pe El, să Îl rogi, să ceri iertarea Sa şi să invoci protecţia Sa, iar El îţi va răspunde şi te va ierta. Rugăciunea este singurul mijloc care te duce la această întâlnire. De ce pierzi această întâlnire de care tu ai nevoie?

Un sfat cat 20 de sfaturi

2010-03-23T10:57:00.000+02:00

Cuvintele Profetului Muhammad (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) pe care le putem citi şi noi în zilele noastre, conţin sfaturi excelente pentru cei credincioşi. Unul dintre exemple este sfatul pe care l-a dat companionului său Muadh (Allah să fie mulţumit de el). S-a relatat că i-a spus în felul următor:

„O, Muadh, te sfătuiesc: teme-te de Allah, spune adevărul, împlineşte-ţi promisiunea, respectă înţelegerea, nu abuza de încredere, apară-ţi vecinii, fii îndurător cu orfanii, fii modest în vorbire, salută, fă fapte bune, fii statornic în credinţă, învaţă din Coran, iubeşte Viaţa de Apoi, teme-te pentru ce o să dai socoteală…

O, Muadh, îţi interzic să: îl faci mincinos pe cel care spune adevărul, să faci orice păcat, să arăţi nesupunere unui conducător drept, să faci rău pe pământ.
O, Muadh, te îndrum să te temi de Allah în timp ce treci pe lângă fiecare piatră, copac ori grămadă de pământ.

Căieşte-te după fiecare păcat. Căieşte-te în taină pentru un păcat ascuns şi făţiş pentru un păcat făţiş."

Medalia pentru comunicare inter-religioasa

2010-03-23T03:34:00.000+02:00

Unde a fost poruncita rugaciunea?

2010-03-23T03:03:00.001+02:00

Se ştie că Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i s-au impus cele cinci rugăciuni zilnice atunci când s-a ridicat la ceruri, către Sidrat Al-Muntaha[1]. La început, rugăciunile poruncite au fost cincizeci la număr, dar, după ce Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a părăsit Sidrat al Muntaha, s-a întâlnit cu profetul Moise (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) care l-a întrebat: „Ţi s-a dat vreo poruncă?” Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a răspuns: „Da, mi s-a dat să respect cincizeci de rugăciuni.” Atunci Moise (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a zis: „Întoarce-te la Stăpânul tău şi cere-I să mai reducă din numărul lor, căci eu am încercat la fel cu poporul lui Israel şi i-am împovărat cu îndatoriri!” Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) s-a întors la Allah de mai multe ori şi de fiecare dată Moise (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) îl povăţuia să mai meargă o dată până când numărul rugăciunilor obligatorii a scăzut la cinci. Când Moise (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a zis să mai ceară să îi fie redus şi acest număr, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a zis: «Îmi este ruşine să mai merg la Stăpânul meu şi să-I cer să îmi reducă din rugăciuni. Mi-a poruncit ca rugăciunile să fie cinci la număr, dar cincizeci la răsplată.»”

[1] Sidrat al-Muntahā (سدرة المنتهى‎) este un copac de lotus care marchează sfârşitul celui de-al şaptelea cer, o graniţă dincolo de care nu poate trece nicio creatură. În ziua de 27 a lunii Rajab, în timpul Călătoriei Nocturne, profetul Muhammad (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a fost singurul căruia i s-a îngăduit trecerea, împreună cu îngerul Gibril. Aici a fost impusă obligativitatea realizării celor cinci rugăciuni zilnice.

Ramadan - luna iertarii si binecuvantarii

2010-02-15T11:39:00.000+02:00

Rolul actelor de adorare in sanatatea omului

2010-02-10T11:38:00.000+02:00

Adevarata imagine a islamului

2010-01-10T11:33:00.000+02:00

Razboiul din Gaza

2009-12-10T11:32:00.000+02:00

Islamul aduce pacea

2009-11-10T11:31:00.000+02:00

A inceput Ramadanul

2009-10-10T11:29:00.000+03:00

O lume fara islam

2009-09-12T11:21:00.000+03:00

Recitare Coran - Rugaciunea Tarawih

2009-08-21T13:55:00.000+03:00

Convertirea unui tanar la islam

2009-07-23T14:13:00.000+03:00

Rugaciunea Tarawih - Moscheea Taiba

2009-06-23T14:08:00.000+03:00

Profetul Solomon, furnica si testoasa

2009-05-17T12:24:00.001+03:00

Profetul Solomon si furnica

2009-05-13T04:58:00.001+03:00

Rugaciunea de noapte - Moscheea Taiba

2009-04-20T14:06:00.000+03:00

Masa interconfesionala in parcul Obor - 2007

2009-03-23T12:44:00.000+02:00

Soimul si gainile

2009-02-18T01:09:00.001+02:00

Intr-o zi de furtuna, din cuibul unei soimarite a cazut un ou in curtea gainilor. Gainile stateau si se intrebau ce sa faca cu acel ou, dar una dintre gaini s-a oferit sa il puna langa oule sale. Timpul a trecut şi din acel ou a iesit un pui de soim, care deşi era diferit de cei din jurul sau, se comporta ca un pui de gaina. Se uita în jurul sau la puii de acolo şi se simtea la fel ca ei. Intr-o zi, un grup de soimi a zburat pe deasupra curtii în care se afla. Toate gainile şi toti puii au alergat la adapost, numai puiul de soim a ramas tintuit, admirand zborul soimilor. Atunci îşi zise: „Mi-as dori sa pot şi eu sa zbor ca ei!” Auzind aceasta remarca, unul dintre ceilalti pui incepu sa rada de visele sale şi spuse: „Tu nu te uiti la tine? Cum sa zbori ca soimii, tu esti doar un pui de gaina, care nu poate zbura şi care va ramane vesnic în curtea asta…”

Avem lectii de invatat din povestioara puiului de soim…

1. Cand omul nu are incredere în sine, este usor sa cada, oricine poate sa vina şi sa îi taie aripile.

2. Cand ne alegem prietenii şi pe cei care ne vor sta în preajma, trebuie sa stim pe cine sa alegem

3. Trebuie sa avem incredere în principiile noastre, chiar dacă altii vor sa ne deturneze de pe drumul nostru.

Dacă ramai în anturajul negativ al societatii, ramai şi tu negativ. Dacă esti un om bun, continua până obtii succesul, nu asculta de cei care te trag în jos: ai incredere în tine, ai incredere în capacitatea ta şi ai incredere în Allah inainte de toate acestea. Parerea ta despre tine, despre visele tale este cea care te ajuta sa atingi succesul. Cauta sa fii pregatit, sa te autoevaluezi obiectiv, impune respect celor din jur, fata de tine şi fata de viziunea ta. Cauta sa te inconjori de oameni care te ajuta sa cresti, nu sa te afunzi!

Gandhi si pantoful

2009-02-17T00:39:00.000+02:00

Intr-o zi, Gandhi alerga sa prinda trenul. In momentul cand a ajuns langa peron, trenul déjà se afla in miscare. A alergat sa il prinda din urma şi foarte grabit a urcat. Dar din graba, un pantof i-a cazut. S-a aplecat imediat, şi-a scos şi al doilea pantof şi l-a aruncat şi pe acela. Cei care se aflau cu el erau foarte nedumeriti de gestul sau. Dar Gandhi foarte linistit le-a raspuns: „Cel care gaseste primul pantof, macar sa se bucure de el; de aceea am aruncat şi al doilea pantof. Nu are ce face cu un singur pantof, şi nici eu nu am ce face cu cel care mi-a mai ramas”.

Gandhi a transformat astfel pierderea intr-un castig. El a ramas în pierdere, dar altcineva s-a bucurat de castig. Atitudinea noastra fata de un frate sau o sora care castiga trebuie sa fie pozitiva, sa ne bucuram pentru el/ea, chiar dacă noi suntem cei care au pierdut!

Cersetorul

2009-02-16T03:30:00.000+02:00

Un cerşetor orb stătea în fiecare zi pe stradă, dar niciodată nu primea suficienţi bani. El stătea aşezat ghemuit pe jos, având o căciulă în faţă şi lângă el avea o plăcuţă pe care scria: „Sunt orb. Vă rog ajutaţi-mă”

Într-o zi a trecut pe lângă el un om care lucra la mica publicitate şi a văzut că în căciula sa erau foarte puţini bani. I-a umplut acestuia căciula cu bani şi fără să îi spună i-a luat plăcuţa, a şters ce era scris şi a scris altceva, a pus-o înapoi şi a plecat.

Orbul a observat că dintr-o dată banii de la el din căciulă erau mult mai mulţi. A simţit că ceva se schimbase şi şi-a dat seama că atunci când auzise acel scrijelit pe plăcuţă, cineva îi modificase textul. A oprit un trecător şi l-a rugat să îi citească ce scria. Acesta i-a răspuns: „Acum este primăvară, dar eu nu pot vedea frumuseţea primăverii.”

Ce putem înţelege din această întâmplare? Trebuie să ne schimbăm modul de trai, comportamentul, atunci când lucrurile nu merg aşa cum ne-am dori.

Trebuie întotdeauna să reînnoim mijloacele noastre, să învăţăm lucruri noi pentru a putea progresa, mai ales când este vorba de călăuzirea oamenilor, cea mia grea misiune, dar şi cea mai răsplătită. Dacă trece o zi şi nu ai câştigat nici o informaţie nouă, nici un prieten nou, să ştii că trăieşti precum acel cerşetor care se întoarce acasă fără răsplată.

Un sfat pentru un sfat

2009-02-15T03:02:00.000+02:00

Un tânăr care avea intenţia de a face un păcat a venit la imamul Hassan al Basry. Acesta era un mare savant de hadis, un om indiferent la bucuriile acestei lumi, care crescuse în preajma Aishei (Allah sa fie mulţumit de ea!), căci mama lui fusese servitoarea ei. Hassan al Basry l-a primit frumos, l-a tratat ca pe un bolnav, nu a ţipat la el, ştiind că el dorea îndreptare, nu lupă, dorea călăuzire nu ură, un comportament care nouă, celor care lucrăm pentru călăuzirea oamenilor ne lipseşte.

Imamul i-a spus: „Dacă vrei să faci acest păcat, să-l faci într-un loc în care nu te vede Allah” Tânărul s-a mirat şi i-a răspuns: „Oriunde m-aş afla, mă vede Allah”, la care imamul i-a răspuns: „Dacă Allah te vede, atunci să-L asculţi.

Apoi imamul i-a spus: „Dacă vrei să faci păcatul, să îl faci într-un loc care nu se află sub stăpânirea lui Allah. Tânărul i-a răspuns: „Oriunde mă duc, mă aflu sub stăpânirea lui Allah”, la care imamul i-a spus: „Dacă peste tot te afli sub stăpânirea lui Allah, atunci nu comite păcatul.”

Apoi imamul i-a spus: „Dacă vrei să comiţi acest păcat, să nu mănânci din ceea ce ţi-a dăruit Allah.” Dar tânărul a răspuns: „Tot ceea ce este în lume este din dărnicia Lui”, la care imamul a răspuns: „Atunci nu comite păcatul.”

Apoi imamul i-a spus: „Dacă vrei să comiţi păcatul, atunci când va veni îngerul morţii sa îţi ia sufletul, să-l amâni.” Dar tânărul din nou s-a văzut nevoit să-şi recunoască neputinţa, urmată de îndemnul imamului să nu comită păcatul.

Apoi imamul a continuat: „Dacă vrei să faci păcatul, atunci să îi împiedici pe îngerii Iadului să te arunce în Foc”, dar tânărul a spus că nu poate face acest lucru. Imamul a continuat „Atunci nu face păcatul!”

Uitaţi-vă, tânărul a venit la un om înţelept să-i ceară sfatul. De ce? Întotdeauna credinţa reală îl duce pe om ca căutarea soluţiei, nu la complicarea lucrurilor şi probabil a simţit că dacă va cădea prada ispite, destinaţia lui finală va fi Focul. El şi-a dorit să scape de această situaţie şi este o soluţie bună ca atunci când ne aflăm în dificultate, să căutăm oameni buni care să ne călăuzească, căci înmulţirea păcatelor în suflet întunecă drumul spre Allah şi omul trăieşte trist, sufocat, nu gustă dulceaţa vieţii, comportamentul lui este deplasat, nu mai poate să recunoască binele, dar Hassan al Basry a simțit adevărata frământare a tânărului şi i-a dat reţeta potrivită.

Întotdeauna să legăm lucrurile de credinţa în Allah, de frica de Allah, de pedeapsa lui Allah, de dărnicia Lui.

***

Un tânăr a venit la Profetul Muhammad (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi i-a spus: „Dă-mi voie să preacurvesc.” Profetul Muhammad i-a răspuns blând: „Ai fi de acord ca mama ta să preacurvească?” Fără ezitare, tânărul a răspuns: „Nu!” Profetul a continuat: Tânărul a răspuns: „Nu!” Profetul atunci i-a răspuns: „Ai fi de acord ca sora ta să preacurvească?”„Nici ceilalţi oameni nu-şi doresc ca mamele şi surorile lor să preacurvească.” Tânărul i-a cerut Profetului „Să faci rugi pentru mine.” Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi-a pus mâna pe pieptul său şi a făcut o rugă pentru sufletul lui şi pentru comportamentul lui. De atunci nu s-a mai gândit să preacurvească.

În trecut, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) era cel acre călăuzea, sfătuia, îndruma. După Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) au existat companionii şi după companioni au existat tabiunii (Allah să fie mulţumit de ei toţi!), oameni cu frică de Allah şi credinţă foarte mare, care îi îndrumau pe oameni. Dar în timpurile noastre, mai ales în ţările nemusulmane, cu greu găsim astfel de oameni care să ne îndrume şi să ne corecteze comportamentul. Ce avem de făcut în acest caz? Trebuie să-L punem mereu în faţa noastră pe Allah, să ştim că noi suntem trimişii Profetului, însărcinaţi să ducem mai departe mesajul islamului, responsabili! Să nu lăsam să devenim ţinta prin care islamul să fie atacat din cauza comportamentului nostru.

Când un nemusulman ne priveşte el ne apreciază prin prisma religiei şi aşteaptă de la noi un comportament frumos, aşa cum islamul impune. Dar din păcate vedem în România atâtea exemple de musulmani care dau exemple negative şi îi vedem chiar şi pe cei credincioşi care intră în dispute pentru lucruri lipsite de importanţă, se atacă reciproc doar pentru că nu împărtăşesc aceeaşi părere şi astfel se dezbină.

Dintre cele mai rele lucruri pe care le vedem în jurul nostru sau ne lăsăm implicaţi în ele sunt cazurile în care oameni nepregătiţi îşi atribuie rolul de a vorbi în numele Islamului, în numele comunităţii, dar la prima greutate se împiedică şi cad, murdărind totodată şi imaginea Islamului.

Urmează aceste modele când dai un sfat şi nu lăsa ca tocmai prin tine imaginea islamului să sufere!

Griji inutile

2009-02-09T14:15:00.000+02:00

Daca ne uitam la viata noastra si mai ales la preocuparile noastre, vom observa ca intreaga noastra energie se consuma pentru lucruri pe care Allah deja ni le-a garantat, ni le-a scris de cand eram in pantecele memelor noastre...

Cand fătul primeste suflet, Allah porunceste ingerului sa scrie daca fătul se va naste, daca va fi baiat sau fată, cat timp va trai si va scrie si proviziile sale, inzestrarile pe care le va primi in timpul vietii.

Dar omul cauta sa isi asigure ceva ce deja a fost scris, proviziile pentru aceasta lume, si uita cu desavarsire ceva ce nu a fost scris... proviziile din Viata de Apoi, pentru care trebuie sa se straduiasca acum, in aceasta viata. Allah Preainaltul a scris cat vom aveam in aceasta lume, sunt asigurati din punctul acesta de vedere, dar trebuie sa ne asiguram noi intrarea in Paradis, prin faptele noastre. Noi suntem atat de ocupati sa ne asiguram mancarea si un trai bun aici, dar nu ne mai ramane timp sa ne construim casa din Rai...

Ar trebui sa ne aducem aminte cum Allah ne-a asigurat hrana in aceasta lume, cum de fiecare data cand a taiat o cale, ne-a dat dublul ei... fara ca noi sa trebuiasca sa depunem un efort. Cand eram in pantecul mamei, aveam o singura cale de hrana, cordonul ombilical... Cand ne-am nascut, acest canal a fost taiat si ne-au fost date doua cai de a ne hrani... pieptul mamei, a carui hrana stie sa fie rece cand ne este cald si calda cand ne este frig. Cand nu am mai putut sa luam hrana de la aceste doua cai, Allah ne-a oferit patru cai: doua lichide - apa si laptele si doua solide - carnea si fructele, legumele. Niciodata Allah nu a inchis o cale, fara sa deschida alte cai...

Si cand omul moare cele patru cai se inchid, dar se vor deschide alte opt cai - Portile Paradisului. Dar acestea nu ii sunt garantate omului, acestea trebuie sa le ravneasca si trebuie sa se straduiasca pentru ele. Caile catre pierzanie in Viata de Apoi sunt mai multe si poate mai usoare, dar ce mare va fi chinul... Allah sa ne fereasca de ele!

Asadar, frati si surori, sa ne trezim, sa ne gandim pentru ce merita sa muncim mai mult? Pentru ceva ce ne-a fost asigurat deja, sau pentru ceva ce trebuie sa castigam? Viata aceasta este efemera, dar Viata de Apoi este vesnica...

Proteste Gaza

2009-01-29T13:59:00.000+02:00

Conferinta Musulmanilor din Romania - Sucevita

2008-12-01T14:04:00.000+02:00

Rugaciunea la Conferinta AMR Sucevita

2008-12-01T14:02:00.000+02:00

Despre mine

2008-12-01T11:01:00.000+02:00

Interviu cu domnul doctor Abu Al-Ola Al-Ghaithi

Domnule doctor Abu Al-Ola Al-Ghaithi ati venit in Romania in anul …..pentru a studia medicina. Cum de ati ajuns sa infiintati o fundatie si de ce?

- Intradevar am venit sa studiez medicina si inca mai studiez. In prezent fac al doilea dotorat. Comunitatea araba musulmana din Romania fost si este destul de numeroasa. Ca orice comunitate minoritara, musulmanii arabi au avut nevoie de lideri. Eu am fost unul dintre cei care au fost alesi de aceasta comunitate. Vrand nevrand am inceput sa am responsabilitati. Am inceput sa conduc rugaciunea, apoi sa dau sfaturi religioasa, si-asa mai departe.

De ce dumneavoastra si nu altul?

- Provin dintro familie culta. Am primit o educatie exemplara de la parintii mei, si mai ales de la mama, Dumnezeu s-o ierte, care va fi intotdeauna in sufletul meu. Am invatat Coranul si stiintele religiei islamice inca de mic copil. Venise timpul sa ma specializez dar pentru ca religie deja stiam am hotarat sa decoper tainele medicinei care ma fascinau iar destinul a fost sa ajung in Romania, care a devenit pentru mine o a doua patrie. Asadar cred ca am fost ales ca lider datorita cunostintelor mele religioase.

Ati acceptat cu usurinta aceasta misiune de unul dintre liderii comunitatii arabe?

-Binenteles ca nu dar constiinta m-a facut sa o fac.

In 1998 ati infiintat Fundatia Taiba al carui presedinte sunteti. De ce?

-Stim foarte bine ca atunci cand faci o activitate trebuie sa fie confom legii si atunci am ajuns la concluzia ca trebuie sa avem un suport legal pentru activitatile comunitatii.Intotdeuna am respectat si am chemat la respectarea legilor Romaniei caci noi suntem oaspeti in aceasta a doua patrie si trebuie sa fim ca un oaspete loial, sa fim un exemplu pentru cei din jur.

Ati demarat foarte multe campanii umanitare printre care vreau sa mentionez cea de intrajutorare a sinistratilor din judetul dej, anul 1996. Si chiar ati primit o scrisoare d emultumire de la primarul judetului. Cu toate ca nu erau musulmani ati sarit in ajutorul acestora si ati starns fonduri uriase.

-Intradevar am demarat aceasta campanie nu pentru a se spune ca am facut acest lucru ci constiinta mea de musulman m-a facut sa vin in ajutorul acelor oameni care au ramas fara hrana si apa. Eu consider ca trebuie sa contribuim la intrajutorarea semenilor nostri fara sa tinem cont de credinta caci profetul nostru Muhammed a spus ca cel mai mult dintre noi este cel care este cel mai de folos omenirii.

Dupa neneorocirea de la 11 septembrie stim ca ati iesit la canalele de televiziune si ati condamnat actele teroriste care au avut loc atunci.

- Da am iesit la mai multe televiziuni, am participat la mai multe shouri in direct unde am subliniat faptul ca Islamul condamna astfel de actiuni teroriste, ca ceea ce s-a intamplat a fost o catastrofa pentru intreaga omenire si ca cei care au savarsit acele actiuni sinucigase nu pot fi musulmani.

Daca nu ma insel ati fost printre singurii care au avut curajul sa vorbeasca deschis cu presa si sa spuna foarte clar ca Islamul condamna orice fel de act terorist.

-Dumnezeu sau Allah ne spune in Coran ca cine ucide un suflet nevinovat este ca si cum ar fi ucis intreaga omenire, deci este unul dintre cele mai mari pacate in Islam sa iei viata unor oameni nevinovat. Unde mai puneti faptul ca atunci au fost ucizi si foarte multi musulmani.

Din pacate incepant cu 11 septembrie Islamul este asociat cu terorismul si cu jihadul sfant. Ce ati facut in acest sens?

-In primul rand am cautat sa unesc comunitatea araba din Romania prin predica de vineri, prin intalniri particulare, etc. Am realizat o serie de traduceri ale unor carti de literatura religioasa pentru a arata ca Islamul nu sustine terorismul, ca terorismul nu poate avea ca izvor Coranul, profetul Muhamed sau religia islamica. Cred ca numai prin cunosterea celuilalt vom putea convietuii, asadar am incercat sa ne facem cunoscuti, noi ca musulmani si ca religie.

Va aduceti aminte de Florin Lesi si nenorocirea care avea sa se intample. Cum comentati asftel de atitudini?

-Cum am aflat de acel caz nefericit prin intermediul televiziunii am dat declaratii in presa in care am subliniat faptul ca acea persoana nu a avut nici un contact cu Fundatia Taiba si ca ceea ce era sa faca el era neislamic. Aici vreau sa precizez rolul echipei noastre de la fundatie care a reusit sa intre in contact cu majoritatea musulmanilor convertiti din tara. Acestia au nevoie de lideri spirituali, au nevoie de materiale despre Islam. Daca noi nu intram in contact cu ei si sa le prezentam Islamul adevarat exista riscul ca unii dintre ei sa intre pe siturile straine si sa importe o problema externa sau sa interpreteze eronat si astfel, din ignoranta, sa puna in practica ceva gresit. In acest sens, am realizat un site de verdicte islamice pentru comunitatea musulmana din tara. Noi suntem impotriva importarii de verdicte din afara tarii caci fiecare loc isi are caracteristicile proprii. Pot sa spun ca suntem singura organizatie care si-a asumat aceasta sarcina de familizare a noilor musulmani in religia pacii si nu a terorii.

Ceea ce m-a surprin cel mai mult in incercarea dumneavoastra de a va arata buna credinta si iubire pentru aceasta tara a fost contributia la eliberarea jurnalistilor rapiti in Irak. Domnule doctor v-ati pus viata in primejdie pentru a contribui la salvarea unor cetateni romani in timp ce v-ati lasat sotia si cei 3 copii in tara. De ce?

-V-am spus ca ce am facut am facut-o datorita constiintei mele de musulman. Am vrut sa multumesc intrun fel acestei patrii care m-a primit si in care m-am simtit ca acasa. Umanitatea nu are hotare. Cu totii suntem creatiile aceluiasi Dumnezeu.

De asemenea vreau sa amintesc de contributia dumneavoastra exemplara la calmarea spiritelor in urma aparitiilor acelor caricaturi defaimatoare la imaginea profetului Muhammed. Cum ati reusit?

-Musulmanul este un om echilibrat si stabil. Nu generalizeaza si nu trateaza nici un aspect important cu subiectivism. Daca o persoana l-a denigra pe profetul Muhammed asta nu inseamna ca au facut-o toti danezii sau toti crestinii. Nu! Eu am avut reactii dar reactiile mele au constat in calmare si constientizare a spiritelor. A raspunde prin asedierea ambasadelor nu este uman si nici islamic. Daca chiar il iubim pe profetul Muhammed ar trebuie sa aplicam modelul lui de viata si nu sa reactionam iradional si iresponsabil. Insusi profetul Muhammed a avut un comportament de invidiat cu cei care l-au dusmanit. El intotdeauna le-a raspuns in cel mai bun mod astfel incat i-a lasat impresionati pe acestia. Asadar cred ca aportul meu a fost sa calmez spiritele si sa redirectionez aceste sentimente spre actiune de prezentare a imaginii profetului.

Domnule doctor cu toate ca dumneavoastra ati contribuit atat de mult la unitatea comunitatii, la ordinea publica atat prin declaratiile si actiunile proprii cat si prin actiunile Fundatiei Taiba care de cand s-a infiintat si pana astati cheama la coexistenta, la pace, la intrajutorare, din pacate sunt voci care spun ca fundatia ce o reprezentati ar promova fundamentalismul islamic.

-Din pacate unii privesc dintrun vizor foarte ingust activitatile fundatiei taiba. Pentru unii dintre acestiaa a traduce coranul in limba romana sau a traduce carti despre islam in limba romana este fundamentalism, a implini rugaciunea de 5 ori pe zi sau a merge la pelerinaj inseamna fundamentalism, etc. Continui sa cred ca la baza unor astfel de conceptii gresite sta necunoastrea si lipsa de dialog. Daca acestia care pretind asemenea lucruri ar veni si ar vorbi cu noi si-ar schimba impresiile. V-am spus, oamenii nu au rabdare sa analizeze si trag concluzii doar dupa o singura privire.

Care credeti ca e cea mai mare realizare a dumneavoastra in Romania?
- Fara indoiala ca este echipa mea pe care ma bazez si ma voi baza intotdeauna. Sunt sigur ca ei vor continua ceea ce am inceput si vor fi un exemplu pentru societatea in care traim.

Puteti sa ne enumerati cele mai importante activitati ale Fundatiei Taiba:

Printre cele mai importante ar fi: Pelerinajul la Mekka, programul specific Lunii Ramadan (mese de post, rugaciunea de Ramadan), ajutorarea sarmailor si orfanilor, consiliere religioasa, tarducerea si publicarea de carti si brosuri, editarea revistei Islamulazi, prezentarea Islamului pe internet (www.islamulazi.ro), conferinte, cursuri si seminarii despre Islam, construirea de centre islamice si moschei, emisiuni de televiziune, participarea la targuri de carte, etc…

In final, domnule doctor, daca aveti vreun mesaj de transmis cititorilor nostri va rogam…

In primul rand ii multumesc lui Allah ca ne-a dat prilejul sa servim atat cat am putut, comunitatea musulmana si un numai, mai mult de 12 ani de activitate iar daca ne ajuta Bunul Dumnezeu vrem s-o facem in continuare si mai bine. In acest sens am luat o hotarere grea dar sper benéfica pentru organizatia pe care o conduc si-anume aceea de a renunta la denumirea “TAIBA” in favoarea unei denumiri mai transparente si mai aproape de public: “Centrul Cultural Islamic Islamul AZI”. Speram ca noua denumire sa inlature presupusul val de pe activitatile noastre si oamenii sa ne perceapa asa cum suntem, nu asa cum vor unii sa parem!

Domnule doctor ati facut atitea pentru comunitatea de aici si nu numai. Ce veti face in continuare?

-Daca m-ajuta Dumnezeu vreau sa fiu de folos in continuare la prezentarea Islamului corect si binenteles ca orice medic vreau sa-mi practic meseria, prin a vindeca si salva vietile oamenilor.

Domnule doctor va multumesc pentru acest interviu atat de deschis si spre sa va continuati misiunea! Fara indoiala sunteti una dintre personalitatile de varf ale comunitatii musulmane din Romania.

Interviu realizat de dl Kerim Engin