Razboiul din Gaza

Islamul aduce pacea

A inceput Ramadanul

O lume fara islam

Recitare Coran - Rugaciunea Tarawih

Convertirea unui tanar la islam

Rugaciunea Tarawih - Moscheea Taiba

Profetul Solomon, furnica si testoasa

Profetul Solomon si furnica

Rugaciunea de noapte - Moscheea Taiba

Masa interconfesionala in parcul Obor - 2007

Soimul si gainile

Intr-o zi de furtuna, din cuibul unei soimarite a cazut un ou in curtea gainilor. Gainile stateau si se intrebau ce sa faca cu acel ou, dar una dintre gaini s-a oferit sa il puna langa oule sale. Timpul a trecut şi din acel ou a iesit un pui de soim, care deşi era diferit de cei din jurul sau, se comporta ca un pui de gaina. Se uita în jurul sau la puii de acolo şi se simtea la fel ca ei. Intr-o zi, un grup de soimi a zburat pe deasupra curtii în care se afla. Toate gainile şi toti puii au alergat la adapost, numai puiul de soim a ramas tintuit, admirand zborul soimilor. Atunci îşi zise: „Mi-as dori sa pot şi eu sa zbor ca ei!” Auzind aceasta remarca, unul dintre ceilalti pui incepu sa rada de visele sale şi spuse: „Tu nu te uiti la tine? Cum sa zbori ca soimii, tu esti doar un pui de gaina, care nu poate zbura şi care va ramane vesnic în curtea asta…”

Avem lectii de invatat din povestioara puiului de soim…

1. Cand omul nu are incredere în sine, este usor sa cada, oricine poate sa vina şi sa îi taie aripile.

2. Cand ne alegem prietenii şi pe cei care ne vor sta în preajma, trebuie sa stim pe cine sa alegem

3. Trebuie sa avem incredere în principiile noastre, chiar dacă altii vor sa ne deturneze de pe drumul nostru.

Dacă ramai în anturajul negativ al societatii, ramai şi tu negativ. Dacă esti un om bun, continua până obtii succesul, nu asculta de cei care te trag în jos: ai incredere în tine, ai incredere în capacitatea ta şi ai incredere în Allah inainte de toate acestea. Parerea ta despre tine, despre visele tale este cea care te ajuta sa atingi succesul. Cauta sa fii pregatit, sa te autoevaluezi obiectiv, impune respect celor din jur, fata de tine şi fata de viziunea ta. Cauta sa te inconjori de oameni care te ajuta sa cresti, nu sa te afunzi!

Gandhi si pantoful

Intr-o zi, Gandhi alerga sa prinda trenul. In momentul cand a ajuns langa peron, trenul déjà se afla in miscare. A alergat sa il prinda din urma şi foarte grabit a urcat. Dar din graba, un pantof i-a cazut. S-a aplecat imediat, şi-a scos şi al doilea pantof şi l-a aruncat şi pe acela. Cei care se aflau cu el erau foarte nedumeriti de gestul sau. Dar Gandhi foarte linistit le-a raspuns: „Cel care gaseste primul pantof, macar sa se bucure de el; de aceea am aruncat şi al doilea pantof. Nu are ce face cu un singur pantof, şi nici eu nu am ce face cu cel care mi-a mai ramas”.

Gandhi a transformat astfel pierderea intr-un castig. El a ramas în pierdere, dar altcineva s-a bucurat de castig. Atitudinea noastra fata de un frate sau o sora care castiga trebuie sa fie pozitiva, sa ne bucuram pentru el/ea, chiar dacă noi suntem cei care au pierdut!

Cersetorul

Un cerşetor orb stătea în fiecare zi pe stradă, dar niciodată nu primea suficienţi bani. El stătea aşezat ghemuit pe jos, având o căciulă în faţă şi lângă el avea o plăcuţă pe care scria: „Sunt orb. Vă rog ajutaţi-mă”

Într-o zi a trecut pe lângă el un om care lucra la mica publicitate şi a văzut că în căciula sa erau foarte puţini bani. I-a umplut acestuia căciula cu bani şi fără să îi spună i-a luat plăcuţa, a şters ce era scris şi a scris altceva, a pus-o înapoi şi a plecat.

Orbul a observat că dintr-o dată banii de la el din căciulă erau mult mai mulţi. A simţit că ceva se schimbase şi şi-a dat seama că atunci când auzise acel scrijelit pe plăcuţă, cineva îi modificase textul. A oprit un trecător şi l-a rugat să îi citească ce scria. Acesta i-a răspuns: „Acum este primăvară, dar eu nu pot vedea frumuseţea primăverii.”

Ce putem înţelege din această întâmplare? Trebuie să ne schimbăm modul de trai, comportamentul, atunci când lucrurile nu merg aşa cum ne-am dori.

Trebuie întotdeauna să reînnoim mijloacele noastre, să învăţăm lucruri noi pentru a putea progresa, mai ales când este vorba de călăuzirea oamenilor, cea mia grea misiune, dar şi cea mai răsplătită. Dacă trece o zi şi nu ai câştigat nici o informaţie nouă, nici un prieten nou, să ştii că trăieşti precum acel cerşetor care se întoarce acasă fără răsplată.

Un sfat pentru un sfat

Un tânăr care avea intenţia de a face un păcat a venit la imamul Hassan al Basry. Acesta era un mare savant de hadis, un om indiferent la bucuriile acestei lumi, care crescuse în preajma Aishei (Allah sa fie mulţumit de ea!), căci mama lui fusese servitoarea ei. Hassan al Basry l-a primit frumos, l-a tratat ca pe un bolnav, nu a ţipat la el, ştiind că el dorea îndreptare, nu lupă, dorea călăuzire nu ură, un comportament care nouă, celor care lucrăm pentru călăuzirea oamenilor ne lipseşte.

Imamul i-a spus: „Dacă vrei să faci acest păcat, să-l faci într-un loc în care nu te vede Allah” Tânărul s-a mirat şi i-a răspuns: „Oriunde m-aş afla, mă vede Allah”, la care imamul i-a răspuns: „Dacă Allah te vede, atunci să-L asculţi.

Apoi imamul i-a spus: „Dacă vrei să faci păcatul, să îl faci într-un loc care nu se află sub stăpânirea lui Allah. Tânărul i-a răspuns: „Oriunde mă duc, mă aflu sub stăpânirea lui Allah”, la care imamul i-a spus: „Dacă peste tot te afli sub stăpânirea lui Allah, atunci nu comite păcatul.”

Apoi imamul i-a spus: „Dacă vrei să comiţi acest păcat, să nu mănânci din ceea ce ţi-a dăruit Allah.” Dar tânărul a răspuns: „Tot ceea ce este în lume este din dărnicia Lui”, la care imamul a răspuns: „Atunci nu comite păcatul.”

Apoi imamul i-a spus: „Dacă vrei să comiţi păcatul, atunci când va veni îngerul morţii sa îţi ia sufletul, să-l amâni.” Dar tânărul din nou s-a văzut nevoit să-şi recunoască neputinţa, urmată de îndemnul imamului să nu comită păcatul.

Apoi imamul a continuat: „Dacă vrei să faci păcatul, atunci să îi împiedici pe îngerii Iadului să te arunce în Foc”, dar tânărul a spus că nu poate face acest lucru. Imamul a continuat „Atunci nu face păcatul!”

Uitaţi-vă, tânărul a venit la un om înţelept să-i ceară sfatul. De ce? Întotdeauna credinţa reală îl duce pe om ca căutarea soluţiei, nu la complicarea lucrurilor şi probabil a simţit că dacă va cădea prada ispite, destinaţia lui finală va fi Focul. El şi-a dorit să scape de această situaţie şi este o soluţie bună ca atunci când ne aflăm în dificultate, să căutăm oameni buni care să ne călăuzească, căci înmulţirea păcatelor în suflet întunecă drumul spre Allah şi omul trăieşte trist, sufocat, nu gustă dulceaţa vieţii, comportamentul lui este deplasat, nu mai poate să recunoască binele, dar Hassan al Basry a simțit adevărata frământare a tânărului şi i-a dat reţeta potrivită.

Întotdeauna să legăm lucrurile de credinţa în Allah, de frica de Allah, de pedeapsa lui Allah, de dărnicia Lui.

***

Un tânăr a venit la Profetul Muhammad (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi i-a spus: „Dă-mi voie să preacurvesc.” Profetul Muhammad i-a răspuns blând: „Ai fi de acord ca mama ta să preacurvească?” Fără ezitare, tânărul a răspuns: „Nu!” Profetul a continuat: Tânărul a răspuns: „Nu!” Profetul atunci i-a răspuns: „Ai fi de acord ca sora ta să preacurvească?”„Nici ceilalţi oameni nu-şi doresc ca mamele şi surorile lor să preacurvească.” Tânărul i-a cerut Profetului „Să faci rugi pentru mine.” Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi-a pus mâna pe pieptul său şi a făcut o rugă pentru sufletul lui şi pentru comportamentul lui. De atunci nu s-a mai gândit să preacurvească.

În trecut, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) era cel acre călăuzea, sfătuia, îndruma. După Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) au existat companionii şi după companioni au existat tabiunii (Allah să fie mulţumit de ei toţi!), oameni cu frică de Allah şi credinţă foarte mare, care îi îndrumau pe oameni. Dar în timpurile noastre, mai ales în ţările nemusulmane, cu greu găsim astfel de oameni care să ne îndrume şi să ne corecteze comportamentul. Ce avem de făcut în acest caz? Trebuie să-L punem mereu în faţa noastră pe Allah, să ştim că noi suntem trimişii Profetului, însărcinaţi să ducem mai departe mesajul islamului, responsabili! Să nu lăsam să devenim ţinta prin care islamul să fie atacat din cauza comportamentului nostru.

Când un nemusulman ne priveşte el ne apreciază prin prisma religiei şi aşteaptă de la noi un comportament frumos, aşa cum islamul impune. Dar din păcate vedem în România atâtea exemple de musulmani care dau exemple negative şi îi vedem chiar şi pe cei credincioşi care intră în dispute pentru lucruri lipsite de importanţă, se atacă reciproc doar pentru că nu împărtăşesc aceeaşi părere şi astfel se dezbină.

Dintre cele mai rele lucruri pe care le vedem în jurul nostru sau ne lăsăm implicaţi în ele sunt cazurile în care oameni nepregătiţi îşi atribuie rolul de a vorbi în numele Islamului, în numele comunităţii, dar la prima greutate se împiedică şi cad, murdărind totodată şi imaginea Islamului.

Urmează aceste modele când dai un sfat şi nu lăsa ca tocmai prin tine imaginea islamului să sufere!

Griji inutile

Daca ne uitam la viata noastra si mai ales la preocuparile noastre, vom observa ca intreaga noastra energie se consuma pentru lucruri pe care Allah deja ni le-a garantat, ni le-a scris de cand eram in pantecele memelor noastre...

Cand fătul primeste suflet, Allah porunceste ingerului sa scrie daca fătul se va naste, daca va fi baiat sau fată, cat timp va trai si va scrie si proviziile sale, inzestrarile pe care le va primi in timpul vietii.

Dar omul cauta sa isi asigure ceva ce deja a fost scris, proviziile pentru aceasta lume, si uita cu desavarsire ceva ce nu a fost scris... proviziile din Viata de Apoi, pentru care trebuie sa se straduiasca acum, in aceasta viata. Allah Preainaltul a scris cat vom aveam in aceasta lume, sunt asigurati din punctul acesta de vedere, dar trebuie sa ne asiguram noi intrarea in Paradis, prin faptele noastre. Noi suntem atat de ocupati sa ne asiguram mancarea si un trai bun aici, dar nu ne mai ramane timp sa ne construim casa din Rai...

Ar trebui sa ne aducem aminte cum Allah ne-a asigurat hrana in aceasta lume, cum de fiecare data cand a taiat o cale, ne-a dat dublul ei... fara ca noi sa trebuiasca sa depunem un efort. Cand eram in pantecul mamei, aveam o singura cale de hrana, cordonul ombilical... Cand ne-am nascut, acest canal a fost taiat si ne-au fost date doua cai de a ne hrani... pieptul mamei, a carui hrana stie sa fie rece cand ne este cald si calda cand ne este frig. Cand nu am mai putut sa luam hrana de la aceste doua cai, Allah ne-a oferit patru cai: doua lichide - apa si laptele si doua solide - carnea si fructele, legumele. Niciodata Allah nu a inchis o cale, fara sa deschida alte cai...

Si cand omul moare cele patru cai se inchid, dar se vor deschide alte opt cai - Portile Paradisului. Dar acestea nu ii sunt garantate omului, acestea trebuie sa le ravneasca si trebuie sa se straduiasca pentru ele. Caile catre pierzanie in Viata de Apoi sunt mai multe si poate mai usoare, dar ce mare va fi chinul... Allah sa ne fereasca de ele!

Asadar, frati si surori, sa ne trezim, sa ne gandim pentru ce merita sa muncim mai mult? Pentru ceva ce ne-a fost asigurat deja, sau pentru ceva ce trebuie sa castigam? Viata aceasta este efemera, dar Viata de Apoi este vesnica...

Proteste Gaza