sâmbătă, 15 mai 2010

Credinta in Allah

Credinţa in Allah Preaînaltul este complexă şi priveşte multe aspecte. Daca ar fi să analizăm toate versetele si relatările Profetului Muhammad (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) în care se vorbeşte despre credinţă, ne-am angaja la un studiu foarte îndelungat. Cu fiecare verset, cu fiecare hadith adaugăm un nou aspect al credinţei. Eu am ales aici o singură relatare şi cu voia lui Allah voi continua în alte articole acest subiect.

 

«Credinţa unui rob al lui Allah nu va fi adevărată decât atunci când inima lui va fi dreaptă, iar inima lui nu va fi dreaptă decât atunci când limba lui va fi dreaptă şi un om va intra în Paradis doar dacă nu va provoca nici un rău vecinului său.»

 

Sensul acestui hadis:



 Credinţa în Allah Atotputernicul şi Preamăritul nu este deplină decât atunci când musulmanul ştie ce înseamnă credinţa, iar credinţa înseamnă să-ţi ghidezi vorbele şi faptele după preceptele islamului.

 Credinţa înseamnă să ne îndeplinim îndatoririle şi să abandonăm lucrurile interzise.  

Credinţa înseamnă ascultare şi supunere desăvârşită faţă de Allah Preaînaltul, fără intervenţia opiniei personale sau consideraţii formale.

vineri, 14 mai 2010

Pomeniti-Ma si va voi pomeni

Musulmanul are nevoie în viaţa sa cotidiană, atât în cea publică, cât şi în cea privată, de familie, de tovărăşia lui Allah, de apărarea Lui şi de protecţia Lui. Această tovărăşie şi această protecţie divină nu vin fără a fi cerute, fără asigurarea celor necesare lor şi ascultarea cuvintelor lui Allah Preaînaltul:

 „Pomeniţi-mă şi vă voi pomeni.”

Priviţi la această expresie divină, minunată, vă voi pomeni! Uimitor nu este faptul că noi îl pomenim pe Allah, ci uimitor este faptul că Allah, Creatorul cerurilor şi pământului, te pomeneşte pe tine.

 Citeşte şi reflectă la acest hadis uimitor: 

 

„Dacă robul Meu Mă va pomeni în sufletul lui, îl voi pomeni şi Eu în sufletul Meu, dacă Mă va pomeni în faţa oamenilor, îl voi pomeni şi Eu în faţa unor oameni mai buni decât ai lui, şi dacă îl voi pomeni pe robul Meu (aici este minunea), voi fi urechea lui cu care el aude, ochiul lui cu care vede, mâna lui cu care loveşte şi piciorul lui cu care merge.” 

 


miercuri, 12 mai 2010

Rostirea expresiei Bismillah /În numele lui Allah

Rostirea expresiei Bismillah /În numele lui Allah

 

Înainte de a începe orice acţiune credinciosul musulman trebuie să spună Bismillah; această expresie se rosteşte înainte de a începe să mâncăm, când ieşim sau intrăm în casă, înainte de a intra în sala de examen, înainte a adormi.

Bismillah te apără de Satana; dacă rosteşti această expresie, el nu va bea, nu va mânca şi nici nu va dormi cu tine.

 

Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

„Când omul intră în casă şi-L pomeneşte pe Allah la intrare şi când mănâncă, diavolul va zice: «Nu pot să înnoptez şi să mănânc la voi.» Dar dacă intră fără a-l pomeni pe Allah, atunci diavolul va zice: «Am un loc unde să înnoptez.»

duminică, 11 aprilie 2010

O comoara pretioasa

Nu există forţă şi putere decât la Allah / La hawla wa la quwwata illa billah

 

Deseori repetăm această rugă şi buzele noastre o rostesc, dar noi nu-i cunoaştem sensul şi nu ne dăm seama cât de importantă e. Profetul Muhammad (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a susţinut că această rugă este o comoară a Paradisului. Abu Musa al Aşari (Allah să fie mulţumit de el) a relatat: „Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) mi-a spus:

«Vrei să te călăuzesc către una din comorile Raiului?» I-am răspuns: «Da, Trimis al lui Allah!» Atunci mi-a zis: «La hawla wa la quwwata illa billah / Nu există forţă şi putere decât la Allah.»”

marți, 23 martie 2010

Igiena orala in cultura musulmanului

Rugaciunea - Intalnirea cu Allah

Rugăciunea nu poate să fie abandonată nici chiar de către omul sărac, bolnav în aşternut sau paralizat (Allah să le dea adăpost şi sănătate!). Chiar şi în caz de boală severă cel bolnav se va ruga fie ridicat, fie aşezat sau întins, prin semne sau chiar prin mişcarea ochilor. De ce? Datorită importanţei rugăciunii în Islam. De ce toate acestea? Ştiţi, oare, de ce avem această îndatorire? Pentru că rugăciunea este marea întâlnire dintre tine şi Creatorul tău.

Ce ai face, bunăoară, dacă un şef de stat te-ar chema la o întâlnire? Desigur că vei face imposibilul pentru a răspunde acestei invitaţii: mai întâi vei merge la cel mai bun magazin care vinde îmbrăcăminte, chiar dacă eşti sărac, sau vei împrumuta bani ori vei închiria un costum potrivit pentru întâlnire. Apoi vei cumpăra parfumuri, te vei aranja şi vei merge la întâlnire cu cea mai plăcută înfăţişare, luând seama să fii punctual, plecând mai devreme ca să eviţi traficul aglomerat şi orice întârziere neprevăzută.

Un sfat cat 20 de sfaturi


Cuvintele Profetului Muhammad (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) pe care le putem citi şi noi în zilele noastre, conţin sfaturi excelente pentru cei credincioşi. Unul dintre exemple este sfatul pe care l-a dat companionului său Muadh (Allah să fie mulţumit de el). S-a relatat că i-a spus în felul următor:

„O, Muadh, te sfătuiesc: teme-te de Allah, spune adevărul, împlineşte-ţi promisiunea, respectă înţelegerea, nu abuza de încredere, apară-ţi vecinii, fii îndurător cu orfanii, fii modest în vorbire, salută, fă fapte bune, fii statornic în credinţă, învaţă din Coran, iubeşte Viaţa de Apoi, teme-te pentru ce o să dai socoteală…

O, Muadh, îţi interzic să: îl faci mincinos pe cel care spune adevărul, să faci orice păcat, să arăţi nesupunere unui conducător drept, să faci rău pe pământ.
O, Muadh, te îndrum să te temi de Allah în timp ce treci pe lângă fiecare piatră, copac ori grămadă de pământ.

Căieşte-te după fiecare păcat. Căieşte-te în taină pentru un păcat ascuns şi făţiş pentru un păcat făţiş."

Medalia pentru comunicare inter-religioasa

Unde a fost poruncita rugaciunea?

Se ştie că Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i s-au impus cele cinci rugăciuni zilnice atunci când s-a ridicat la ceruri, către Sidrat Al-Muntaha[1]. La început, rugăciunile poruncite au fost cincizeci la număr, dar, după ce Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a părăsit Sidrat al Muntaha, s-a întâlnit cu profetul Moise (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) care l-a întrebat: „Ţi s-a dat vreo poruncă?” Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a răspuns: „Da, mi s-a dat să respect cincizeci de rugăciuni.” Atunci Moise (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a zis: „Întoarce-te la Stăpânul tău şi cere-I să mai reducă din numărul lor, căci eu am încercat la fel cu poporul lui Israel şi i-am împovărat cu îndatoriri!” Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) s-a întors la Allah de mai multe ori şi de fiecare dată Moise (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) îl povăţuia să mai meargă o dată până când numărul rugăciunilor obligatorii a scăzut la cinci. Când Moise (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a zis să mai ceară să îi fie redus şi acest număr, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a zis: «Îmi este ruşine să mai merg la Stăpânul meu şi să-I cer să îmi reducă din rugăciuni. Mi-a poruncit ca rugăciunile să fie cinci la număr, dar cincizeci la răsplată.»



[1] Sidrat al-Muntahā (سدرة المنتهى) este un copac de lotus care marchează sfârşitul celui de-al şaptelea cer, o graniţă dincolo de care nu poate trece nicio creatură. În ziua de 27 a lunii Rajab, în timpul Călătoriei Nocturne, profetul Muhammad (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a fost singurul căruia i s-a îngăduit trecerea, împreună cu îngerul Gibril. Aici a fost impusă obligativitatea realizării celor cinci rugăciuni zilnice.