Masa interconfesionala in parcul Obor - 2007

Soimul si gainile

Intr-o zi de furtuna, din cuibul unei soimarite a cazut un ou in curtea gainilor. Gainile stateau si se intrebau ce sa faca cu acel ou, dar una dintre gaini s-a oferit sa il puna langa oule sale. Timpul a trecut şi din acel ou a iesit un pui de soim, care deşi era diferit de cei din jurul sau, se comporta ca un pui de gaina. Se uita în jurul sau la puii de acolo şi se simtea la fel ca ei. Intr-o zi, un grup de soimi a zburat pe deasupra curtii în care se afla. Toate gainile şi toti puii au alergat la adapost, numai puiul de soim a ramas tintuit, admirand zborul soimilor. Atunci îşi zise: „Mi-as dori sa pot şi eu sa zbor ca ei!” Auzind aceasta remarca, unul dintre ceilalti pui incepu sa rada de visele sale şi spuse: „Tu nu te uiti la tine? Cum sa zbori ca soimii, tu esti doar un pui de gaina, care nu poate zbura şi care va ramane vesnic în curtea asta…”

Avem lectii de invatat din povestioara puiului de soim…

1. Cand omul nu are incredere în sine, este usor sa cada, oricine poate sa vina şi sa îi taie aripile.

2. Cand ne alegem prietenii şi pe cei care ne vor sta în preajma, trebuie sa stim pe cine sa alegem

3. Trebuie sa avem incredere în principiile noastre, chiar dacă altii vor sa ne deturneze de pe drumul nostru.

Dacă ramai în anturajul negativ al societatii, ramai şi tu negativ. Dacă esti un om bun, continua până obtii succesul, nu asculta de cei care te trag în jos: ai incredere în tine, ai incredere în capacitatea ta şi ai incredere în Allah inainte de toate acestea. Parerea ta despre tine, despre visele tale este cea care te ajuta sa atingi succesul. Cauta sa fii pregatit, sa te autoevaluezi obiectiv, impune respect celor din jur, fata de tine şi fata de viziunea ta. Cauta sa te inconjori de oameni care te ajuta sa cresti, nu sa te afunzi!

Gandhi si pantoful

Intr-o zi, Gandhi alerga sa prinda trenul. In momentul cand a ajuns langa peron, trenul déjà se afla in miscare. A alergat sa il prinda din urma şi foarte grabit a urcat. Dar din graba, un pantof i-a cazut. S-a aplecat imediat, şi-a scos şi al doilea pantof şi l-a aruncat şi pe acela. Cei care se aflau cu el erau foarte nedumeriti de gestul sau. Dar Gandhi foarte linistit le-a raspuns: „Cel care gaseste primul pantof, macar sa se bucure de el; de aceea am aruncat şi al doilea pantof. Nu are ce face cu un singur pantof, şi nici eu nu am ce face cu cel care mi-a mai ramas”.

Gandhi a transformat astfel pierderea intr-un castig. El a ramas în pierdere, dar altcineva s-a bucurat de castig. Atitudinea noastra fata de un frate sau o sora care castiga trebuie sa fie pozitiva, sa ne bucuram pentru el/ea, chiar dacă noi suntem cei care au pierdut!

Cersetorul

Un cerşetor orb stătea în fiecare zi pe stradă, dar niciodată nu primea suficienţi bani. El stătea aşezat ghemuit pe jos, având o căciulă în faţă şi lângă el avea o plăcuţă pe care scria: „Sunt orb. Vă rog ajutaţi-mă”

Într-o zi a trecut pe lângă el un om care lucra la mica publicitate şi a văzut că în căciula sa erau foarte puţini bani. I-a umplut acestuia căciula cu bani şi fără să îi spună i-a luat plăcuţa, a şters ce era scris şi a scris altceva, a pus-o înapoi şi a plecat.

Orbul a observat că dintr-o dată banii de la el din căciulă erau mult mai mulţi. A simţit că ceva se schimbase şi şi-a dat seama că atunci când auzise acel scrijelit pe plăcuţă, cineva îi modificase textul. A oprit un trecător şi l-a rugat să îi citească ce scria. Acesta i-a răspuns: „Acum este primăvară, dar eu nu pot vedea frumuseţea primăverii.”

Ce putem înţelege din această întâmplare? Trebuie să ne schimbăm modul de trai, comportamentul, atunci când lucrurile nu merg aşa cum ne-am dori.

Trebuie întotdeauna să reînnoim mijloacele noastre, să învăţăm lucruri noi pentru a putea progresa, mai ales când este vorba de călăuzirea oamenilor, cea mia grea misiune, dar şi cea mai răsplătită. Dacă trece o zi şi nu ai câştigat nici o informaţie nouă, nici un prieten nou, să ştii că trăieşti precum acel cerşetor care se întoarce acasă fără răsplată.

Un sfat pentru un sfat

Un tânăr care avea intenţia de a face un păcat a venit la imamul Hassan al Basry. Acesta era un mare savant de hadis, un om indiferent la bucuriile acestei lumi, care crescuse în preajma Aishei (Allah sa fie mulţumit de ea!), căci mama lui fusese servitoarea ei. Hassan al Basry l-a primit frumos, l-a tratat ca pe un bolnav, nu a ţipat la el, ştiind că el dorea îndreptare, nu lupă, dorea călăuzire nu ură, un comportament care nouă, celor care lucrăm pentru călăuzirea oamenilor ne lipseşte.

Imamul i-a spus: „Dacă vrei să faci acest păcat, să-l faci într-un loc în care nu te vede Allah” Tânărul s-a mirat şi i-a răspuns: „Oriunde m-aş afla, mă vede Allah”, la care imamul i-a răspuns: „Dacă Allah te vede, atunci să-L asculţi.

Apoi imamul i-a spus: „Dacă vrei să faci păcatul, să îl faci într-un loc care nu se află sub stăpânirea lui Allah. Tânărul i-a răspuns: „Oriunde mă duc, mă aflu sub stăpânirea lui Allah”, la care imamul i-a spus: „Dacă peste tot te afli sub stăpânirea lui Allah, atunci nu comite păcatul.”

Apoi imamul i-a spus: „Dacă vrei să comiţi acest păcat, să nu mănânci din ceea ce ţi-a dăruit Allah.” Dar tânărul a răspuns: „Tot ceea ce este în lume este din dărnicia Lui”, la care imamul a răspuns: „Atunci nu comite păcatul.”

Apoi imamul i-a spus: „Dacă vrei să comiţi păcatul, atunci când va veni îngerul morţii sa îţi ia sufletul, să-l amâni.” Dar tânărul din nou s-a văzut nevoit să-şi recunoască neputinţa, urmată de îndemnul imamului să nu comită păcatul.

Apoi imamul a continuat: „Dacă vrei să faci păcatul, atunci să îi împiedici pe îngerii Iadului să te arunce în Foc”, dar tânărul a spus că nu poate face acest lucru. Imamul a continuat „Atunci nu face păcatul!”

Uitaţi-vă, tânărul a venit la un om înţelept să-i ceară sfatul. De ce? Întotdeauna credinţa reală îl duce pe om ca căutarea soluţiei, nu la complicarea lucrurilor şi probabil a simţit că dacă va cădea prada ispite, destinaţia lui finală va fi Focul. El şi-a dorit să scape de această situaţie şi este o soluţie bună ca atunci când ne aflăm în dificultate, să căutăm oameni buni care să ne călăuzească, căci înmulţirea păcatelor în suflet întunecă drumul spre Allah şi omul trăieşte trist, sufocat, nu gustă dulceaţa vieţii, comportamentul lui este deplasat, nu mai poate să recunoască binele, dar Hassan al Basry a simțit adevărata frământare a tânărului şi i-a dat reţeta potrivită.

Întotdeauna să legăm lucrurile de credinţa în Allah, de frica de Allah, de pedeapsa lui Allah, de dărnicia Lui.

***

Un tânăr a venit la Profetul Muhammad (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi i-a spus: „Dă-mi voie să preacurvesc.” Profetul Muhammad i-a răspuns blând: „Ai fi de acord ca mama ta să preacurvească?” Fără ezitare, tânărul a răspuns: „Nu!” Profetul a continuat: Tânărul a răspuns: „Nu!” Profetul atunci i-a răspuns: „Ai fi de acord ca sora ta să preacurvească?”„Nici ceilalţi oameni nu-şi doresc ca mamele şi surorile lor să preacurvească.” Tânărul i-a cerut Profetului „Să faci rugi pentru mine.” Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi-a pus mâna pe pieptul său şi a făcut o rugă pentru sufletul lui şi pentru comportamentul lui. De atunci nu s-a mai gândit să preacurvească.

În trecut, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) era cel acre călăuzea, sfătuia, îndruma. După Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) au existat companionii şi după companioni au existat tabiunii (Allah să fie mulţumit de ei toţi!), oameni cu frică de Allah şi credinţă foarte mare, care îi îndrumau pe oameni. Dar în timpurile noastre, mai ales în ţările nemusulmane, cu greu găsim astfel de oameni care să ne îndrume şi să ne corecteze comportamentul. Ce avem de făcut în acest caz? Trebuie să-L punem mereu în faţa noastră pe Allah, să ştim că noi suntem trimişii Profetului, însărcinaţi să ducem mai departe mesajul islamului, responsabili! Să nu lăsam să devenim ţinta prin care islamul să fie atacat din cauza comportamentului nostru.

Când un nemusulman ne priveşte el ne apreciază prin prisma religiei şi aşteaptă de la noi un comportament frumos, aşa cum islamul impune. Dar din păcate vedem în România atâtea exemple de musulmani care dau exemple negative şi îi vedem chiar şi pe cei credincioşi care intră în dispute pentru lucruri lipsite de importanţă, se atacă reciproc doar pentru că nu împărtăşesc aceeaşi părere şi astfel se dezbină.

Dintre cele mai rele lucruri pe care le vedem în jurul nostru sau ne lăsăm implicaţi în ele sunt cazurile în care oameni nepregătiţi îşi atribuie rolul de a vorbi în numele Islamului, în numele comunităţii, dar la prima greutate se împiedică şi cad, murdărind totodată şi imaginea Islamului.

Urmează aceste modele când dai un sfat şi nu lăsa ca tocmai prin tine imaginea islamului să sufere!

Griji inutile

Daca ne uitam la viata noastra si mai ales la preocuparile noastre, vom observa ca intreaga noastra energie se consuma pentru lucruri pe care Allah deja ni le-a garantat, ni le-a scris de cand eram in pantecele memelor noastre...

Cand fătul primeste suflet, Allah porunceste ingerului sa scrie daca fătul se va naste, daca va fi baiat sau fată, cat timp va trai si va scrie si proviziile sale, inzestrarile pe care le va primi in timpul vietii.

Dar omul cauta sa isi asigure ceva ce deja a fost scris, proviziile pentru aceasta lume, si uita cu desavarsire ceva ce nu a fost scris... proviziile din Viata de Apoi, pentru care trebuie sa se straduiasca acum, in aceasta viata. Allah Preainaltul a scris cat vom aveam in aceasta lume, sunt asigurati din punctul acesta de vedere, dar trebuie sa ne asiguram noi intrarea in Paradis, prin faptele noastre. Noi suntem atat de ocupati sa ne asiguram mancarea si un trai bun aici, dar nu ne mai ramane timp sa ne construim casa din Rai...

Ar trebui sa ne aducem aminte cum Allah ne-a asigurat hrana in aceasta lume, cum de fiecare data cand a taiat o cale, ne-a dat dublul ei... fara ca noi sa trebuiasca sa depunem un efort. Cand eram in pantecul mamei, aveam o singura cale de hrana, cordonul ombilical... Cand ne-am nascut, acest canal a fost taiat si ne-au fost date doua cai de a ne hrani... pieptul mamei, a carui hrana stie sa fie rece cand ne este cald si calda cand ne este frig. Cand nu am mai putut sa luam hrana de la aceste doua cai, Allah ne-a oferit patru cai: doua lichide - apa si laptele si doua solide - carnea si fructele, legumele. Niciodata Allah nu a inchis o cale, fara sa deschida alte cai...

Si cand omul moare cele patru cai se inchid, dar se vor deschide alte opt cai - Portile Paradisului. Dar acestea nu ii sunt garantate omului, acestea trebuie sa le ravneasca si trebuie sa se straduiasca pentru ele. Caile catre pierzanie in Viata de Apoi sunt mai multe si poate mai usoare, dar ce mare va fi chinul... Allah sa ne fereasca de ele!

Asadar, frati si surori, sa ne trezim, sa ne gandim pentru ce merita sa muncim mai mult? Pentru ceva ce ne-a fost asigurat deja, sau pentru ceva ce trebuie sa castigam? Viata aceasta este efemera, dar Viata de Apoi este vesnica...

Proteste Gaza

Conferinta Musulmanilor din Romania - Sucevita

Rugaciunea la Conferinta AMR Sucevita

Despre mine

Interviu cu domnul doctor Abu Al-Ola Al-Ghaithi

Domnule doctor Abu Al-Ola Al-Ghaithi ati venit in Romania in anul …..pentru a studia medicina. Cum de ati ajuns sa infiintati o fundatie si de ce?

- Intradevar am venit sa studiez medicina si inca mai studiez. In prezent fac al doilea dotorat. Comunitatea araba musulmana din Romania fost si este destul de numeroasa. Ca orice comunitate minoritara, musulmanii arabi au avut nevoie de lideri. Eu am fost unul dintre cei care au fost alesi de aceasta comunitate. Vrand nevrand am inceput sa am responsabilitati. Am inceput sa conduc rugaciunea, apoi sa dau sfaturi religioasa, si-asa mai departe.



De ce dumneavoastra si nu altul?

- Provin dintro familie culta. Am primit o educatie exemplara de la parintii mei, si mai ales de la mama, Dumnezeu s-o ierte, care va fi intotdeauna in sufletul meu. Am invatat Coranul si stiintele religiei islamice inca de mic copil. Venise timpul sa ma specializez dar pentru ca religie deja stiam am hotarat sa decoper tainele medicinei care ma fascinau iar destinul a fost sa ajung in Romania, care a devenit pentru mine o a doua patrie. Asadar cred ca am fost ales ca lider datorita cunostintelor mele religioase.



Ati acceptat cu usurinta aceasta misiune de unul dintre liderii comunitatii arabe?

-Binenteles ca nu dar constiinta m-a facut sa o fac.


In 1998 ati infiintat Fundatia Taiba al carui presedinte sunteti. De ce?

-Stim foarte bine ca atunci cand faci o activitate trebuie sa fie confom legii si atunci am ajuns la concluzia ca trebuie sa avem un suport legal pentru activitatile comunitatii.Intotdeuna am respectat si am chemat la respectarea legilor Romaniei caci noi suntem oaspeti in aceasta a doua patrie si trebuie sa fim ca un oaspete loial, sa fim un exemplu pentru cei din jur.


Ati demarat foarte multe campanii umanitare printre care vreau sa mentionez cea de intrajutorare a sinistratilor din judetul dej, anul 1996. Si chiar ati primit o scrisoare d emultumire de la primarul judetului. Cu toate ca nu erau musulmani ati sarit in ajutorul acestora si ati starns fonduri uriase.

-Intradevar am demarat aceasta campanie nu pentru a se spune ca am facut acest lucru ci constiinta mea de musulman m-a facut sa vin in ajutorul acelor oameni care au ramas fara hrana si apa. Eu consider ca trebuie sa contribuim la intrajutorarea semenilor nostri fara sa tinem cont de credinta caci profetul nostru Muhammed a spus ca cel mai mult dintre noi este cel care este cel mai de folos omenirii.



Dupa neneorocirea de la 11 septembrie stim ca ati iesit la canalele de televiziune si ati condamnat actele teroriste care au avut loc atunci.

- Da am iesit la mai multe televiziuni, am participat la mai multe shouri in direct unde am subliniat faptul ca Islamul condamna astfel de actiuni teroriste, ca ceea ce s-a intamplat a fost o catastrofa pentru intreaga omenire si ca cei care au savarsit acele actiuni sinucigase nu pot fi musulmani.



Daca nu ma insel ati fost printre singurii care au avut curajul sa vorbeasca deschis cu presa si sa spuna foarte clar ca Islamul condamna orice fel de act terorist.

-Dumnezeu sau Allah ne spune in Coran ca cine ucide un suflet nevinovat este ca si cum ar fi ucis intreaga omenire, deci este unul dintre cele mai mari pacate in Islam sa iei viata unor oameni nevinovat. Unde mai puneti faptul ca atunci au fost ucizi si foarte multi musulmani.



Din pacate incepant cu 11 septembrie Islamul este asociat cu terorismul si cu jihadul sfant. Ce ati facut in acest sens?

-In primul rand am cautat sa unesc comunitatea araba din Romania prin predica de vineri, prin intalniri particulare, etc. Am realizat o serie de traduceri ale unor carti de literatura religioasa pentru a arata ca Islamul nu sustine terorismul, ca terorismul nu poate avea ca izvor Coranul, profetul Muhamed sau religia islamica. Cred ca numai prin cunosterea celuilalt vom putea convietuii, asadar am incercat sa ne facem cunoscuti, noi ca musulmani si ca religie.



Va aduceti aminte de Florin Lesi si nenorocirea care avea sa se intample. Cum comentati asftel de atitudini?

-Cum am aflat de acel caz nefericit prin intermediul televiziunii am dat declaratii in presa in care am subliniat faptul ca acea persoana nu a avut nici un contact cu Fundatia Taiba si ca ceea ce era sa faca el era neislamic. Aici vreau sa precizez rolul echipei noastre de la fundatie care a reusit sa intre in contact cu majoritatea musulmanilor convertiti din tara. Acestia au nevoie de lideri spirituali, au nevoie de materiale despre Islam. Daca noi nu intram in contact cu ei si sa le prezentam Islamul adevarat exista riscul ca unii dintre ei sa intre pe siturile straine si sa importe o problema externa sau sa interpreteze eronat si astfel, din ignoranta, sa puna in practica ceva gresit. In acest sens, am realizat un site de verdicte islamice pentru comunitatea musulmana din tara. Noi suntem impotriva importarii de verdicte din afara tarii caci fiecare loc isi are caracteristicile proprii. Pot sa spun ca suntem singura organizatie care si-a asumat aceasta sarcina de familizare a noilor musulmani in religia pacii si nu a terorii.



Ceea ce m-a surprin cel mai mult in incercarea dumneavoastra de a va arata buna credinta si iubire pentru aceasta tara a fost contributia la eliberarea jurnalistilor rapiti in Irak. Domnule doctor v-ati pus viata in primejdie pentru a contribui la salvarea unor cetateni romani in timp ce v-ati lasat sotia si cei 3 copii in tara. De ce?

-V-am spus ca ce am facut am facut-o datorita constiintei mele de musulman. Am vrut sa multumesc intrun fel acestei patrii care m-a primit si in care m-am simtit ca acasa. Umanitatea nu are hotare. Cu totii suntem creatiile aceluiasi Dumnezeu.



De asemenea vreau sa amintesc de contributia dumneavoastra exemplara la calmarea spiritelor in urma aparitiilor acelor caricaturi defaimatoare la imaginea profetului Muhammed. Cum ati reusit?

-Musulmanul este un om echilibrat si stabil. Nu generalizeaza si nu trateaza nici un aspect important cu subiectivism. Daca o persoana l-a denigra pe profetul Muhammed asta nu inseamna ca au facut-o toti danezii sau toti crestinii. Nu! Eu am avut reactii dar reactiile mele au constat in calmare si constientizare a spiritelor. A raspunde prin asedierea ambasadelor nu este uman si nici islamic. Daca chiar il iubim pe profetul Muhammed ar trebuie sa aplicam modelul lui de viata si nu sa reactionam iradional si iresponsabil. Insusi profetul Muhammed a avut un comportament de invidiat cu cei care l-au dusmanit. El intotdeauna le-a raspuns in cel mai bun mod astfel incat i-a lasat impresionati pe acestia. Asadar cred ca aportul meu a fost sa calmez spiritele si sa redirectionez aceste sentimente spre actiune de prezentare a imaginii profetului.


Domnule doctor cu toate ca dumneavoastra ati contribuit atat de mult la unitatea comunitatii, la ordinea publica atat prin declaratiile si actiunile proprii cat si prin actiunile Fundatiei Taiba care de cand s-a infiintat si pana astati cheama la coexistenta, la pace, la intrajutorare, din pacate sunt voci care spun ca fundatia ce o reprezentati ar promova fundamentalismul islamic.

-Din pacate unii privesc dintrun vizor foarte ingust activitatile fundatiei taiba. Pentru unii dintre acestiaa a traduce coranul in limba romana sau a traduce carti despre islam in limba romana este fundamentalism, a implini rugaciunea de 5 ori pe zi sau a merge la pelerinaj inseamna fundamentalism, etc. Continui sa cred ca la baza unor astfel de conceptii gresite sta necunoastrea si lipsa de dialog. Daca acestia care pretind asemenea lucruri ar veni si ar vorbi cu noi si-ar schimba impresiile. V-am spus, oamenii nu au rabdare sa analizeze si trag concluzii doar dupa o singura privire.



Care credeti ca e cea mai mare realizare a dumneavoastra in Romania?
- Fara indoiala ca este echipa mea pe care ma bazez si ma voi baza intotdeauna. Sunt sigur ca ei vor continua ceea ce am inceput si vor fi un exemplu pentru societatea in care traim.


Puteti sa ne enumerati cele mai importante activitati ale Fundatiei Taiba:

Printre cele mai importante ar fi: Pelerinajul la Mekka, programul specific Lunii Ramadan (mese de post, rugaciunea de Ramadan), ajutorarea sarmailor si orfanilor, consiliere religioasa, tarducerea si publicarea de carti si brosuri, editarea revistei Islamulazi, prezentarea Islamului pe internet (www.islamulazi.ro), conferinte, cursuri si seminarii despre Islam, construirea de centre islamice si moschei, emisiuni de televiziune, participarea la targuri de carte, etc…


In final, domnule doctor, daca aveti vreun mesaj de transmis cititorilor nostri va rogam…

In primul rand ii multumesc lui Allah ca ne-a dat prilejul sa servim atat cat am putut, comunitatea musulmana si un numai, mai mult de 12 ani de activitate iar daca ne ajuta Bunul Dumnezeu vrem s-o facem in continuare si mai bine. In acest sens am luat o hotarere grea dar sper benéfica pentru organizatia pe care o conduc si-anume aceea de a renunta la denumirea “TAIBA” in favoarea unei denumiri mai transparente si mai aproape de public: “Centrul Cultural Islamic Islamul AZI”. Speram ca noua denumire sa inlature presupusul val de pe activitatile noastre si oamenii sa ne perceapa asa cum suntem, nu asa cum vor unii sa parem!



Domnule doctor ati facut atitea pentru comunitatea de aici si nu numai. Ce veti face in continuare?

-Daca m-ajuta Dumnezeu vreau sa fiu de folos in continuare la prezentarea Islamului corect si binenteles ca orice medic vreau sa-mi practic meseria, prin a vindeca si salva vietile oamenilor.



Domnule doctor va multumesc pentru acest interviu atat de deschis si spre sa va continuati misiunea! Fara indoiala sunteti una dintre personalitatile de varf ale comunitatii musulmane din Romania.

Interviu realizat de dl Kerim Engin